joi, 24 decembrie 2009

Tărâmurile Pustiite - povești ale apocalipsei


Unul din subiectele dezbătute de SF și cititorii de SF este ce se poate întâmpla după "Apocalipsă".

Fie că este ceva provocat de natură, fie ceva provocat de oameni sau de extratereștri, Dumnezeu, frica de sfârșitul lumii este prezentă și activă, cu mult mai mult în ultima vreme având în vedere mediatizarea acestei noțiuni : filme și seriale (subiectele originale se împuținează și tot mai mult Hollywood-ul se îndreaptă spre SF - din păcate majoritatea modificate mult prea mult și astfel stricate parțial sau total), cărți (aici nu am nimic împotrivă), articole în ziare și întâlniri la nivel de șefi de state pentru a dezbate probleme ecologice (și care nu rezolvă mai nimic, ca de obicei), manifestații Greenpeace & co.

Antologia coordonată de John Joseph Adams ne prezintă 22 de povestiri post-apocaliptice, fiecare dintre ele făcându-ne să ne întrebăm dacă chiar așa se va întâmpla și dacă noi am putea reacționa la fel ca eroii acestor povestiri sau dacă nu cum am reacționa în aceleași condiții.

Un lucru extrem de bun la această antologie este o listă la sfîrșitul cărții de lecturi recomandate, cu cărți pe același subiect pentru cei pasionați de sub-genul acesta al SF-ului, prima listă de acest gen întâlnită de mine într-o antologie, și care sper să devină un trend de acum încolo.

Dacă vă place acest gen de povestiri, cumpărați cartea (Editura Nemira), citiți și reflectați.

Și pregătiți-vă.

miercuri, 9 decembrie 2009

Ucenicul Asasinului




















Fac ce fac și tot reușesc să citesc câte o carte care face parte dintr-o serie mare, o carte care îmi place foarte mult și care din păcate trebuie să mai aștept o perioadă de timp pentru a fi tradusă.

Ucenicul Asasinului este prima carte din seria Farseer, apărută de curând la editura Nemira, și scrisă de Robin Hobb, care este de fapt unul din pseudonimele lui Margaret Astrid Lindholm Odgen, o scriitoare americană de succes de fantasy.

La începutul cărții luăm cunoștință cu Fitz, fiul bastard al unui prinț, care la vârsta de șase ani ajunge la curtea regelui, descoperind încetul cu încetul regulile nescrise ale politicii, regalității, precum și talente neobișnuite pe care le posedă și care îl ajută să supraviețuiască de-a lungul timpului, împreună cu ajutorul unor oameni de nădejde.

Cartea te prinde fără avertizare și la sfârșitul ei arzi de nerăbdare să afli restul poveștii lui Fitz. Eu probabil că nu voi avea destulă răbdare să fie traduse și celelate cărți pentru a afla și voi profita de faptul că restul cărților sunt apărute deja în engleză (din păcate nu toate cărțile la care aștept continuările beneficiază de același avantaj). Sper doar ca cei ce vor aștepta traducerile să nu mă urască prea mult dacă vor afla de "trădarea" mea.

luni, 7 decembrie 2009

Dansînd pe Marte și alte povestiri fantastice



















O antologie de povestiri românești SF este un prilej de bucurie din mai multe puncte de vedere:
1. pentru că există scriitori români de Science - Fiction
2. pentru că există edituri românești care publică acești scriitori și povestirile lor
3. pentru că poți citi în liniște toată cartea fără a îți face griji de probleme de traducere

Antologia Dansînd pe Marte și alte povestiri fantastice este a doua antologie Atelierkult, prima apărută în 2005. Ea conține texte unor autori din prima antologie, precum și a unor autori noi acestei antologii, toate demonstrând abilitățile și harul povestirii unor români pasionați de genul literar ce nu impune nici o limită, în care orice este posibil.

Acești autori sunt următorii: Mircea Coman, Cătălin Sandu, Liviu Braicu, Roxana Brînceanu , Robert Coller, Ioana Vișan, Aron Biro, Liviu Radu, Mircea Pricăjan, Marian Coman, Cătălin Maxim, Bogdan-Tudor Bucheru, Ana-Veronica Mircea, Andrei Gaceff, Ben Ami, Dumitru Cl. Stătescu, Stefana Cristina Czeller, Florin Pîtea și Mioara Musteață, cărora le mulțumesc din suflet pentru o serie de povestiri care mi-au purtat mintea în multiple universuri, o călătorie care sper să o mai fac în viitor cu ajutorul celei de-a treia antologie Atelierkult.

vineri, 4 decembrie 2009

Intâlnire cu Heechee













Deoarece momentan sunt în izolare în casă impusă de o gripă nenorocită (care totuși se pare că nu este A1H1, deși doctorița a zis că sunt șanse 50-50 ), beneficiez de timp berechet de citit (din nefericire nu tot este petrecut cu cititul, Call Of Duty Modern Warfare 2 este prea frumos pentru a fi ignorat).

Intâlnire cu Heechee este a 3-a carte din seria Heechee a lui Frederik Pohl, serie ce cuprinde 6 cărți în total. Prima carte din serie este denumită Poarta, și am citit-o cam acum 3-4 ani, după ce o găsisem în timp ce îmi întregeam colecția de cărți SF de la editura Pygmalion - colecția Cyborg.
Cartea mi-a plăcut foarte mult, dar pe atunci zevzecul de mine nu s-a gândit să verifice pe internet dacă există continuare a aceste cărți.

Salt în timp la începutul acestui an când cumpăr mai multe cărți dintr-o librărie, inclusiv Poarta, de data aceeasta de la editura Nemira. Când i-a venit rândul am citit primele paragrafe și s-a aprins o lumină de avertizare în capul meu, fiind totuși familară acțiunea. După încă 2 paragrafe m-am lămurit complet că mai citisem cartea, și după o serie de înjurături la adresa proprie am cătuta și am descoperit vastitatea universului Heechee al lui Pohl. Așa că am făcut cadou cartea din Nemira unui coleg de la servici pasionat și el de SF, am luat a 2-a carte din serie scoasă tot de Nemira, am citit-o destul de repede și am așteptat continuările.

În această a 3-a carte a seriei continuăm să urmărim viața lui Robinette Broadhead, împreună cu soția sa Essie, și a cătorva altor personaje, fie noi, fie deja cunoscute din cărțile trecute. Diferența de timp între cartea a 2-a și aceasta este de aproximativ 2 decenii, omenirea a reușit să înțeleagă mai bine o parte din tehnologia Heechee și să o copieze/adapteze mai multor scopuri. Wan a crescut, are propria navă cu care cutreieră galaxia în explorarea de găuri negre, lucru nu extrem de înțelept, dar totuși bun din câteva puncte de vedere, iar Audee Walthers reușește în mod accidental să declanșeze o serie de evenimente ce au ca rezultat revenirea rasei Heechee în galaxie, pentru a avea șocul cel mai mare din toată existența lor.

Aștept cu nerăbdare restul cărților din serie, care sunt sigur că vor fi scoase destul de repede de Nemira având în vedere perioada scurtă dintre primele 3 cărți. Între timp mai am destule cărți de savurat, următoarea fiind a doua antologie Atelierkult editată de Michael Haulică, Dansînd pe Marte și alte povestiri fantastice, apărută la editura Millenium.

luni, 30 noiembrie 2009

Metatropolis
















Cum vor arăta orașele într-un viitor în care America a devenit țara paria a globului, lovită de o criză prea mare pentru a supraviețui, acum împărțită în orașe state diferite care încearcă să supraviețuiască?

Antologia Metatropolis, inițial pornită ca proiect audiobook și editată de John Scalzi, încearcă să răspundă la această întrebare.

Autorii Jay Lake, Tobias Buckell, Elizabeth Bear, John Scalzi și Karl Schoeder depănă fiecare povestiri separate care au loc în aceeași societate umană care pare departe de cea de acum și totuși nu așa de departe.

Există elemente de cyberpunk, societăți utopice, oameni care își descoperă noi limite și obiective în viață, reni radioactivi, poze de nuntă cu porci, corporații de forțe de securitate private, orașe cu mai multe locații, și multe altele.

Dacă aveți ocazia de a citi această carte nu ezitați, vă va face să vă gândiți mai adânc asupra viitorului și cum il vreți să fie.

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Prada de la Gaudeamus

M-am întors de la Gaudeamus cu pradă bogată:
Nemira













Millenium























Nautilus

















Si un bonus neașteptat, după o așteptare lungă în sfârșit am pe DVD și piesa de teatru Tache Ianche și Cadâr cu Ion Finteșteanu, Alexandru Giugaru și Marcel Anghelescu, și la care mă apuc acum să mă uit cu deosebită plăcere

marți, 24 noiembrie 2009

Legends II












Prima antologie Legends editată de Rober Silverberg a fost publicată în 1998, conținând unsprezece novele noi scrise de unsprezece din cei mai buni scriitori fantasy contemporani, antologie care a avut un succes mare (încă o mai caut pe internet, nereușind să o găsesc în stoc în magazine, dar nu mă las).

Am aflat despre antologiile Legends din Dreamsongs a lui George R.R. Martin, unde amintește apariția primei povestiri scurte prequel din Seria Cântec de Gheață și Foc, serie care și-a găsit loc etern în inima și biblioteca mea, The Hedge Knight, în care personajul principal este Duncan (Dunk), un fost scutier al unui cavaler rătăcitor, acum devenit el însuși cavaler rătăcitor, învestit de fostul stăpân înainte de moarte. Un om simplu, mare de statură, nu extrem de deștept dar nici prost defel, cu o inimă mare care îl bagă în necazuri și îl salvează din ele, se trezește împlicat într-un turnir care are ca miză înșusi viața lui. La sfărșitul povestirii orice cititor va fi lasat cu gustul amar al nevoii de a cunoaște restul peripețiilor lui Dunk și a noului său scutier, Egg.

Din fericire Martin menționează în Dreamsongs că o a doua povestire cu cei doi a fost publicată în a doua antologie Legends, astfel că antologia a intrat repede pe lista de cărți de comandat de pe internet, precum și la fel de repede comandată și livrată.

Antologia conține nuvele și povestiri scurte a tot unsprezece scriitori faimoși de fantasy (încă nu am verificat dacă sunt aceeiași din prima antologie): Neil Gaiman, Anne McCaffrey, Tad Williams, Robin Hobb, Robert Silverberg, Raymond E. Feist (primul volum) și Terry Brooks, George R.R. Martin, Diana Gabaldon, Orson Scott Card și Elizabeth Haydon (al doilea volum).

Am început să citesc antologia, în avion în drum spre Lisabona la începutul lunii, cu al doilea volum, a cărei primă povestire este The Sworn Sword, continuarea aventurilor lui Dunk și Egg , nemaiavând răbdarea necesară pentru a termina primul volum mai întâi, nefiind dezamăgit deloc de ea (în afară de același sentiment amintit mai devreme), după care am continuat să fiu încântat de restul povestirilor din ea, fiecare potrivindu-se într-o serie de cărți de succes, dar neinfluențând major acele cărți, acțiunea având loc fie înainte de cărțile respective, fie după ele, fie între ele pe plan secundar.

Antologia aceasta a avut darul de a îmi deschide ochii spre alte serii extraordinare care trebuie căutate și citite, cum a r fi Seria Farseer a lui Robin Hobb, din care prima carte a apărut la editura Nemira și care o voi cumpăra peste câteva zile de la Târgul Gaudeamus care are începe de mâine 25 noiembrie până duminică 29 noiembrie la Romexpo, sau seria Tales of Alvin Maker a lui Orson Scott Card, și seria Otherland a lui Tad Williams.

marți, 10 noiembrie 2009

RAMMSTEIN Lisabona 2009


Mă număr printre norocoşii oameni care au asistat la primul concert din noul turneu Rammstein, concert ce a avut loc la Stadionul Pavilion Atlantico din Lisabona duminică 8 noiembrie.

Biletele le-am luat împreună cu un prieten cu două luni înainte de concert, am zburat cu Blue Air-ul (singurul zbor direct din Bucureşti la Lisabona), şi nu am fost singurii români cu acelaşi scop: 20% din pasagerii zborului de vineri au împărtăşit pasiunea pentru Rammstein şi prezenţa la concert.

Concertul a început la ora stabilită cu trupa de deschidere, care nu a prea interesat pe mulţi, sunau binişor dar toată lumea îşi dorea să plece cât mai repede de pe scenă să poată începe adevăratul concert. După jumătate de oră au plecat băieţii, scena a fost eliberată şi aşteptarea ne-a făcut să turbăm, din cauze necunoscute de abia după o pauză între trupe de 45 de minute au intrat pe scenă Rammstein, primul cântec fiind şi prima piesă de pe noul album, şi anume Rammlied, dar piesele vechi îndrăgite de fani au fost prezente şi ele în forţă, începând cu Du Hast, Feuer Frei, Ich Will, Sonne, Keine Lust, Benzin şi piesa de final a concertului, Engel.

Spectacolul de flăcări omniprezent al trupei a fost superb ca de obicei, binenţeles Till Lindemann a "dat foc" la un cascador în timpul piesei Benzin şi l-a "topit" pe Flake în piesa Ich tu dir weh, au fost şi artificii, lasere verzi, şi o plimbare pe deasupra mulţimii a lui Flake cu barca pneumatică.

PS Poze şi cateva filmuleţe le voi posta pe seară, am aterizat dimineaţa în Bucureşti la ora 07, am trecut pe acasă să mă schimb şi hopa la servici imediat (adio concediu 2009, I miss thee).

Per total un concert de nota 10, cu o organizare foarte bună, locaţie la fel de bună şi un feeling de neuitat. Sunt mândru că am reuşit să fiu prezent la acest eveniment şi sper să mai prind cât mai multe concerte de acest nivel (şi nu numai concerte Rammstein).

LIEBE IS FUR ALLE DA!!! (Auch fur mich)


Edit:
Poze

Video:








joi, 5 noiembrie 2009

Trilogia de şase cărţi












Despre seria The Hitchhiker's Guide to The Galaxy am scris puţin într-un post acum câteva săptămâni, promiţând că voi reciti seria de 5 cărţi originale ale lui Douglas Adams şi continuarea lor scrisă de Eoin Colfer pe baza notiţelor lui Adams, o continuare foarte reuşită, care satisface să răspundă la întrebarea care fiecare cititor o are la terminarea cărţii Mostly Harmless: Cum, aşa se termină????

Răspunsul este NU, Arthur Dent nu are norocul de a scăpa aşa de uşor de un Univers care îl vânează constant pentru a elimina plictiseala din viaţa lui. Şi nici de restul găştii nu scapă (decât de Marvin, Androidul Paranoic), mai ales de Ford Prefect, extraterestrul care i-a salvat viaţa şi în acelaşi timp i-a complicat-o la un grad de magnitudine calculabil doar de fiinţele de pe Brineguntal 7, fiinţe care respiră matematică şi înoată în oceane de formule cuantice. Zaphod Beeblebrox se întoarce triumfător şi are probleme cu nemuritori, zei şi dragoni, Trillian îşi contemplă scurta viaţă de mamă a unei adolescente care se visează (la propriu) Preşedintele Galaxiei.

Per total un amalgam de nebunie care continuă în spiritul nemuritor al lui Douglas Adams, cu posibilitatea unei noi continuări. Cine a mai auzit de o trilogie de şase cărţi? Toţi cititorii Ghidului ştiu foarte bine că o trilogie are minim 10 cărţi, 2 seriale TV, 4 filme artistice şi 3 jocuri video.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

The Lost Fleet









Întrebare: Cum citești 5 cărți în 5 zile?
Răspuns: Te apuci de citit seria The Lost Fleet a lui Jack Campbell, și nu mai reușești să te oprești până nu ai terminat-o. După care regreți că nu te-ai apucat să o citești la sfărșitul lunii mai 2010, pentru a avea toată seria, a șasea carte și ultima din serie fiind programată să apară în luna respectivă.

John Geary este comandantul unei nave din flota Alianței care este nevoit să își sacrifice nava pentru a salva restul flotei, și care reușește să ajungă la o navetă de salvare în timp util, întrând în "somnul de salvare"pentru a rezista până la salvarea lui.
Numai că salvarea nu se întâmplă după maxim câteva sătămâni după cum se aștepta, ci după un secol.

Comandorul John Geary astfel află că acum are rangul de Căpitan, și se află pe nava-amiral a unei noi flote ale Alianței cu misiunea de a ataca sistemul principal al Lumilor Sindicate, inamicul Alianței de un secol într-un război ce pare fără sfârșit, plus că este o legendă (acum vie) - Black Jack Geary, eroul Alianței care a inspirat vreme de un secol toți soldații.

Din păcate atacul eșuează, flota fiind victima unei capcane, iar Geary se trezește noul comandant al flotei după ce inamicul omoară delegația de negociere a predării flotei formată din amiralul și ofițerii comandanți ai flotei.

Din fericire pentru ce a mai rămas din flotă, John Geary este ultimul om care mai are pregătire militară avansată tactică și strategică, și reușeste să scoată majoritatea flotei din acel sistem și pornește spre spațiul Alianței pentru a reuși să o salveze, o misiune aparent imposibilă, care îi va solicita toată experiența, șiretenia și norocul său. Și pe lângă toate aceastea va trebui să se descurce și cu probleme de dragoste în legătură cu două femei și posibilitatea unei rase extraterestre.

Autorul Jack Campbell este de fapt pseudonimul lui John G. Hemry, autor sub numele adevărat a altor două serii stiințifico-fantastice militare și el însuși fost ofițer în Marina americană, care a anunțat și că va scrie în viitor două serii în același univers ca The Lost Fleet și care vor urma ca acțiune după ultima carte din serie (și un prequel la serie va apărea în antologia So It Begins, prequel care va povesti bătălia unde John Geary a devenit legendă).

Sper să fie tradusă seria și în română, având un potențial mare de succes, și poate în viitor ar putea fi și ecranizată ca serial, deși parcă de pe acuma văd jumătate din Internet "țipând" CLONĂ DE BATTLESTAR GALACTICA, cărora le răspund de pe acum: Citiți cărțile și veți vedea cât de mult greșiți!

vineri, 23 octombrie 2009

Webcomics

Acum câţiva ani buni eram un angajat destul de proaspăt în instituţia în care am norocul încă să lucrez, şi fiind novice nu aveam chiar atât de multe de făcut, aveam ceva sarcini dar până am reuşit să învăţ destul de bine cum stau lucrurile aveam destul timp liber. După ce am primit şi un calculator am început să explorez internet-ul de care beneficiam, şi am reusit printre altele să descopăr benzile desenate online "ne-comerciale", adică webcomics-urile.

M-au atras şi m-au prin în mrejele lor prin diferite aspecte, unele prin povestea bine închegată şi gândită, altele prin desenul deosebit de frumos şi detaliat, majoritatea prin umorul lor, şi nu puţine reuşesc să combine toate aceste calităţi într-un mod extraordinar.

Subiectele sunt nenumărate, fie inspirate din jocuri pe calculator, viaţa reală, science fiction şi fantasy, idei originale, etc. Webcomics-urile sunt o altă formă de creaţie unde imaginaţia este fără limite, autorul impunând propriile reguli şi limite.

Printre favoritele webcomics-uri urmărite de mine (numărul total fiind de ordinul zecilor, noroc cu site-ul thewebcomiclist.com care monitorizează extrem de multe webcomics-uri şi îţi arată care au fost updatate în fiecare zi - dacă îţi faci cont îţi poţi salva şi lista personală preferată) sunt următoarele:

Nodwick, PS 238, Full Frontal Nerdity şi Backwards Compatible - toate scrise şi desenate de Aaron Williams, un om absolut genial care reuşeşte să combine poveşti superbe care te prind şi nu te mai lasă cu un umor extraordinar în două dintre comics-uri (Nodwick cu subiect de univers fantasy şi PS238 cu subiect de univers cu super-eroi), celelalte două explorând gaming-ul în cele două forme de răspândire (Full Frontal Nerdity în principal pe tabletop gaming -D&D şi trading cards-, iar Backwards Compatible în principal pe video games) şi filmele artistice şi televiziunea contemporană.

Nodwick şi PS238 am deosebita plăcere de a le avea şi în hard copy (posibil să fiu şi singurul din România - insert geeky laughter here-), comandate de pe magazinul online al autorului, ultimele numere fiind pe drum dinspre America, inclusiv primele două volume din Full Frontal Nerdity apărute, şi aştept cu mare entuziasm şi apariţia primului volum din Backwards Compatible.

Schlock Mercenary - scris şi desenat de Howard Tayler, unul din puţinele webcomic-uri care a fost updatată în fiecare zi în mod continuu de la începutul său, adică din data de 12 iunie 2000.
Subiectul este de science fiction, având ca personaje principale o companie de mercenari în viitorul îndepărtat care reuşeşte să se găsească în mijlocul unor evenimente de importanţă universală (nu glumesc, pentru ei războaiele galactice sunt ceva uşor de rezolvat deja), iar autorul, pe lângă un umor ce rivalizează cu cel al lui Aaron Williams, face parte din categoria de scriitori SF din şcoala Jules Verne, explicând toate principiile şi ideile de bază ale tehnologiei utilizate de el în universul imaginat.

General Protection Fault - scris şi desenat de Jeffrey T. Darlington, de asemenea unul din cele mai vechi webcomic-uri, cu începutul din anul 1998, iniţial pornit ca un comic despre o companie de software "normală " şi dezvoltându-se într-o povestire complexă, cu mini-capitole fie serioase complet, fie numai umoristice, fie o combinaţie ingenioasă între cele două. Spoofing-ul este la el acasă în acest comic, subiecte începând de la Terminator, James Bond şi multe altele fiind parodiate în comic.

The Whiteboard - scris şi desenat de "Doc" Nickel, unul din puţinele comic-uri despre paintball, un hobby şi totodată un sport practicat de mine câţiva ani buni (momentan fiind mai puţin activ ca jucător şi mai mult ca arbitru).

Goblins - scris şi desenat de Tarol Hunt, şi colorat de Danielle Stephens, un comic privind un univers Dungeons & Dragons, cu personajele principale deosebite de cele obişnuite în acest gen de universuri, grupul fiind format din câţiva goblini sătui de grupurile de aventurieri care îi consideră automat răi şi îi atacă pentru experienţă uşoară, şi care decid să devină ei înşişi aventurieri pentru a creşte în nivel şi a se putea apăra.

Mai sunt o grămadă de webcomics-uri care merită citite şi savurate, care probabil le voi enumera în viitor.

marți, 20 octombrie 2009

Cantece de Vis












Cartea în două volume Dreamsongs a lui George R.R. Martin este o antologie biografică cuprinzând 40 de ani din viaţa lui, începând cu perioada copilăriei în care a descoperit Science Fiction-ul, Fantasy-ul şi Horror-ul, o perioadă în care foarte puţini scriitori de SF erau faimoşi, iar restul scriitorilor care şi-au dobândit de atunci nemurirea în nenumărate biblioteci din întreaga lume erau doar la începuturi.

Cartea este împărţită în mai multe capitole, fiecare reprezentând o perioadă definită prin stilul scrierilor sale, căteodată şi distincte cronologic, fiecare capitol având şi o descriere în faţă a perioadei respective, cu greutăţile avute în viaţă, greutăţile mai mari în publicarea povestirilor, bucuriile şi peripeţiile de la diferite ceremonii de decernare a premiilor Hugo şi Nebula, etc.

Astfel cititorul descoperă evoluţia unui scriitor care a crescut de la un copil extaziat de benzi desenate, super-eroi şi cowboy şi indieni la un om cu o imaginaţie extraordinară, care a publicat cărţi, povestiri scurte şi nuvele ce au încântat o lume întreagă, care a scris pentru televiziune (cartea include şi un proiect pentru o serie TV cu un potenţial mare de succes dar care nu a fost produs din cauza costurilor mari implicate - deşi poate avem noroc să fie preluat în viitor acum că avem CGI) şi a fost şi producător la o serie TV care a rezistat 3 sezoane (Beauty and the Beast, cu Ron Perlman şi Linda Hamilton), şi care a primit pe bună dreptate "porecla" de Tolkien al Americii.

Momentan George R.R. Martin este în Irlanda pe platourile de filmare a episodului pilot produs de HBO la seria sa "Cântec de Gheaţă şi Foc" (serie de 7 cărţi în total, 4 apărute în engleză, 3 în română la editura Nemira), şi s-a anunţat de curând că s-au cumpărat drepturile de ecranizare pentru nuvela sa The Skin Trade, de asemenea prezentă în Dreamsongs.

Nu ştiu dacă se va traduce această carte în română prea curând, dar oricum o recomand tuturor potenţialilor cititori în original, pentru a putea putea savura cuvintele din engleză superb mânuite de Tolkien-ul Americii.

joi, 15 octombrie 2009

And Another Thing

Acum 2 ani am citit The Hitchhiker's Guide to The Galaxy al lui Douglas Adams, o carte superbă care ar fi trebuit să o fi citit mult mai devreme, şi care a devenit o carte extrem de importantă în colecţia şi în topul cărţilor mele preferate.

Cartea este de fapt transcrierea seriei de comedie radio creată de Douglas Adams pentru BBC Radio 4 în anul 1978, şi a încântat o mulţime de oameni de atunci în diferite formate, de la serie radio, cărţi, serie TV, joc video, benzi desenate şi în 2005 un film artistic(unul dintre foarte puţinele filme-ecranizări SF bine realizate).

Pe 12 octombrie s-au împlinit 30 de ani de la publicarea primei cărţi din serie, eveniment celebrat cel mai mult în Londra, la convenţia Hitchcon 2009, dar nu numai. NASA a contribuit şi ea la celebrarea acestui eveniment într-un mod foarte inedit şi inspirat: misiunea LCROSS, cu scopul de a ridica o cantitate mare de praf şi piatră lunară pentru a uşura analiza lor în vederea identificării unor urme de apă îngheţată pe Lună prin impactul unui satelit artificial cu menţionatul satelit natural(din păcate nu cu prea mult succes), înainte de impact satelitul artificial a transmis către contul său creat pe Twitter paragraful celebru din cartea lui Douglas Adams al balenei confruntate cu aceeaşi situaţie.



În aceeaşi zi de 12 octombrie s-a lansat a 6-ea carte din serie, And Another Thing ... , carte scrisă de Eoin Colfer, şi care deja a primit laude pentru că a reuşit să păstreze acelaşi stil şi umor, deşi mulţi nu au crezut posibil acest lucru.

Am comandat cartea azi de pe Bookdepository.co.uk, dar sunt sigur că înainte de a o începe voi reciti cele 5 cărţi originale pentru a regăsi farmecul şi povestea extraordinară fără de care am fi dus o viaţă mult mai goală.

Ţineţi minte, răspunsul la Întrebarea Supremă privind Viaţa, Univers şi Tot este 42.


UPDATE 20.10.2009 A ajuns cartea, după ce termin seria Lost Fleet a lui Jack Campbell (estimativ cam într-o săptămână), redevin autostopist prin galaxie

miercuri, 14 octombrie 2009

Make Folk-istul

Ieri seară au reînceput concertele de muzică folk din Bucureşti ale lui Marius Matache, omul care mi-a stârnit pasiunea pentru folk, acum 3 ani când la îndemnul unei prietene ne-am dus la un concert de-al lui vreo 4 oameni. Ne-am găsit o masă în micuţul local Big Mamou, am ascultat şi am rămas prinşi de folk. Drept care Make s-a cam procopsit cu noi (în ultima vreme mai mult cu mine, am reuşit să fiu cel mai fidel datorită timpului liber mai mult decât al celorlalţi - ce bine e să fii burlac, dar de fiecare dată eu anunţ pe restul de concerte pentru a strânge o gaşcă mai mare).

Make este şi membru al Gashkademiei de Folk, împreună cu Ovidiu Mihăilescu, Alina Manole, Jul Baldovin, Daniel Iancu, Dan Caramihai, Puiu Creţu, etc. Concertele Gashkademiei sunt o plăcere egală cu cele solo ale lui Make şi sunt întotdeauna printre priorităţile mele din evenimentele muzicale disponibile, la care încerc întodeauna să mai aduc lume nouă, din care reuşesc câteodată să mai nască un pasionat de folk.

Mai jos sunt 2 melodii ale lui Make care îmi plac la nebunie, dar nu sunt singurele:




miercuri, 7 octombrie 2009

Death's Head: Day of the Damned















Luni mă anunţă sora mea că am primit un aviz poştal, şi imediat am ştiut că a sosit cartea. Bookdepository.co.uk trimit căţile la fel de bine şi repede ca Amazon.co.uk, şi fără transport (deocamdată e prima comandă şi o singură carte, o să văd la următoarele comenză dacă se menţine transportul gratuit).

Ieri seară am terminat cartea (de parcă era vreo îndoială că o voi devora rapid), dar în nici un caz nu a fost citită superficial, cartea merită aceeaşi atenţie care a fost cerută şi de primele două cărţi din serie, autorul te ţine în continuare cu sufletul la gură şi după ce ai terminat cartea, înalţând rugi către toate zeităţile să apară o continuare cât mai repede (blestemul cărţilor bune apărute de curând este durata mare de timp până la continuarea ei - daca ai norocul de a se realiza acea continuare).

Sven este în formă din nou, făcând ce ştie el cel mai bine, adică omoară tot ce trebuie omorât, dar începe din ce în ce mai mult să gândească ca un ofiţer, la repercusiunile şi consecinţele pe termen lung ale acţiunilor sale posibile, la ce e mai bine în viitor pentru oamenii la care ţine, oamenii care sunt cei mai norocoşi oameni din univers, deoarece Sven nu se va opri de la nimic pentru a îi proteja, chiar şi de ei înşişi.

Sper ca prima carte din serie tradusă în romană care va trebui să apară prin noiembrie la editura Tritonic să prindă la public, pentru a îi motiva să continue traducerea seriei, dacă nu din fericire pasionaţii vor putea comanda cărţile pe internet, sper şi la posibilitatea realizării unei ecranizări, deşi probabil dacă îl vor face film artistic va fi la sigur rasolit de Hollywood, dar măcar va atrage mai mult atenţia asupra cărţilor, dar speranţa cea mai mare este continuarea seriei.

Mr David Gunn, we thank you for the Death's Head series and we ask that you please continue it!!!

luni, 28 septembrie 2009

Poşta lucruri bune aduce

Cu speranţa că domnul Horia-Nicola Ursu nu mă va trage de urechi prea mult pentru că îi împrumut ideea, postez şi eu un mic bookporn: a venit ultima comandă de la amazon.co.uk(Paul of Dune de fapt l-am luat personal din Londra weekend-ul trecut, dar merge foarte bine în poză cu Winds of Dune):
Pachetul a mai conţinut şi sezonul 5 din Stargate Atlantis, astfel ajungand şi la stadiul de a avea tot ce a apărut din serialele Stargate până acum (împreună cu tot Babylon 5- serial + filme + serialul spin-off Crusade şi Farscape)


Şi dacă tot este un post de laudă, urmează o poză cu bibiloteca mea în stadiul actual (minus cărţile împrumutate la diferiţi prieteni care sunt în curs de recuperare)

Prada de la Bookfest 2009 - partea a 2-a
















De la Bookfest 2009 am luat mai multe cărţi, majoritatea de la Millenium Press, 2 de la Tritonic şi una de la Nemira (Iureşul Săbiilor din seria Cântec de Gheaţă şi Foc, care o citesem deja în engleză dar cum le aveam şi în română pe primele două stricam colecţia, plus că aşa pot să "educ" mai mulţi oameni în această serie, împrumutând cărţile şi la cei care strâmbă din nas la carţile în engleză).

Cărţile de la Tritonic au fost citite repede, la fel şi majoritatea celor de la Millenium Press (mai am una de citit din ele), dar ieri mă uitam prin bibliotecă şi mi-am dat seama că am uitat să le menţionez pe 2 dintre ele aici.

Prima este Viteza Întunericului de Elizabeth Moon, o carte care este scrisă din punctul de vedere al unui om autist, care deşi pentru ceilalţi oameni "normali" pare ciudat, el nu se consideră atât de diferit. Lou Arrendale îşi cunoaşte statutul în societate şi micile diferenţe faţă de majoritatea oamenilor, dar nu este complexat din această privinţă. Are o slujbă care îi recunoaşte şi îi foloseşte abilităţile sale speciale, precum şi a altor oameni precum el, iar în plus are şi un hobby, scrima, unde se şi îndrăgosteşte de o colegă de cursuri.

Cartea te prinde şi îţi menţine curiozitatea în permanenţă, descriind foarte bine percepţia unui autist asupra lumii înconjurătoare, autoarea având un fiu autist, reuşind astfel să impresioneze lumea şi să explice natura extrem de umană a autiştilor, oricât de ciudaţi ar părea la prima vedere, mult mai bine decât ar putea vreodată filmul Rain Man. Titlul cărţii este o dilemă din punctul de vedere al fizicii, totodată demonstrând diferenţa punctelor de vedere, oamenii normali căutând să afle viteza luminii, pe când Lou se întreabă care este viteza întunericului, o viteză care teoretic ar trebui să fie egală sau mai mare decât viteza luminii.

A doua carte este Predator - Teroare în junglă a lui Jeff VanderMeer, iar personajul principal este un român, chiar domnul Horia Nicola Ursu, care intră în clubul supravieţuitorilor lui Predator împreună cu Arnold Schwarzenegger şi Danny Glover.

Acţiunea are loc pe o insulă unde un fost general khmer organizează vânători speciale pentru oameni care şi le permit, fără să îşi bată capul cu legislaţii, organizaţii care protejează animale sau alte probleme de acest gen. Pe insulă sunt prezenţi în această expediţie o serie de oameni diferiţi:
traficanţi de arme, foşti agenţi KGB, un miliardar misterios american, un rock star englez care fuge de mass-media şi un vânător profesionist. Plus trupele generalului (cam vreo 100 de oameni), animale cât mai exotice, inclusiv un crocodil imens denumit "cu afecţiune" Pol-Pot. Ttul sună destul de bine şi profitabil, dar apare o miiică problemă. De fapt una de vreo 2 metri şi ceva înăţime, cu armură de luptă şi un arsenal impresionant (tunul cu plasmă fiind o piesă de excepţie), sistem de camuflaj optic personal şi o poftă de a vâna mai mare decât o convenţie de vănătoare din America în plin boom economic.

Am cam dezvăluit eu puţin sfârşitul cărţii, dar tot se merită citită, şi oricum te lasă după ce ai citit-o cu o satisfacţie mai mare decât filmele Alien Vs Predator 1 şi 2 apărute în 2004 şi respectiv 2007.

vineri, 25 septembrie 2009

Death's Head
















Ce faci în momentul când eşti în Legiunea străină, pe o planetă departe de spirala centrală a galaxiei, legat şi biciuit pentru insubordonare, şi un grup de creaturi fioroase atacă fortul în care eşti şi omoară toţi oamenii din el în afară de tine?

Sven Tveskoeg aşteaptă liniştit şi calm să fie şi el omorât, nefiindu-i frică de moarte. Dar aceasta nu este data destinată morţii lui. Fost sergent în Legiune, se alătură tribului de ferox, creaturile care au atacat fortul, dar este "salvat" de trupele speciale ale imperiului din care face parte, trupe denumite Death's Head (Capul Morţii). După care este testat şi recrutat de însăşi generalul suprem al Death's Head, Generalul Indigo Jaxx, omul cel mai temut din imperiu.

Sven este un om la 28 de ani, in Legiunea străină de la 12 ani, "crescut" de un locotenent doar pentru că pistolul pus la tâmpla lui Sven la 12 ani de către locotenent nu s-a descărcat la apăsarea trăgaciului, deja cu un braţ metalic în locul celui pierdut în bătălia cu un ferox (din fericire unul bătrân şi încet, altfel ar fi pierdut mult mai mult), un om căruia nu îi este frică să spună ceea ce gândeşte, deşi nu este prost ca să facă acest lucru tot timpul, cu o agresivitate mult peste medie şi o experienţă de luptă care creşte exponenţial pe zi ce trece. La toate acestea se mai adaugă şi o anomalie genetică, care îi permite să se vindece mult mai rapid decât oamenii normali (probabil descendent genetic al lui Wolverine sau Deadpool).

Deşi te aştepţi la început ca Sven să fie un lup singuratic, el reuşeste destul de repede să acapareze o mică trupă de soldaţi puţin ciudaţi, care sub îndrumarea lui ajung Auxiliarii, o trupă care nu e bine să o subestimezi, mai ales când sunt împreună cu Sven (adică 90% din timp).

Autorul este David Gunn, despre care singurele detalii găsite pe net deocamdată sunt următoarele:

Smartly dressed, resourceful, and discreet, David Gunn has undertaken assignments in Central America, the Middle East, and Russia (among numerous other places). Coming from a service family, he is happiest when on the move and tends not to stay in one town or city for very long. The author of Death’s Head and Death’s Head: Maximum Offense, Gunn lives in the United Kingdom.

Că autorul este în armată este clar din primele 2 capitole din prima carte, altfel nu ai cum să exprimi atât de bine ura răcanilor pentru sergenţi, oricât de mult ţi-ar povesti alticineva experienţele sale din armată.

Cele 2 cărţi, Death’s Head şi Death’s Head: Maximum Offense le-am cumpărat din Londra weekend-ul trecut, prima am început-o în avion la întoarcere, a doua am terminat-o ieri noapte, şi abia aştept să îşi re-înnoiască stocul Amazon.co.uk pentru a citi şi a 3-a carte din serie, Death’s Head:Day of the Damned.

Am descoperit pe blogul editurii Tritonic că vor scoate în curând prima carte în română dar vă recomand să le comandaţi şi citiţi în engleză, pentru că nu veţi rezista să aşteptaţi să traducă şi celelalte cărţi pentru a afla cum evoluează cariera, kill count-ul şi viaţa lui Sven Tveskoeg şi a trupei sale neobişnuite, Auxiliarii.

luni, 14 septembrie 2009

Frequently Asked Questions About Time Travel

FAQ About Time Travel este un film superb englezesc care demonstrează superioritatea englezilor faţă de americani privind scenariile filmelor.

Personajele principale sunt 3 prieteni, unul mai normal (deşi ştie versurile de la Total Eclipse of the Heart a lui Bonnie Tyler) şi 2 mai "geeky" care stau într-un bar la o bere ca de obicei într-o seară, iar unul dintre ei descoperă o eroare temporală în baia bărbaților de la bar prin care se poate traversa timpul. Urmările conțin cadavre, petreceri cu tematică, femei din viitor, mai multă bere, furnici uriașe, și per total o comedie superbă adresată fanilor SF din lumea întreagă.

PS unul din actori este Chris O'Dowd, din serialul The IT Crowd.

luni, 10 august 2009

Ultimele lecturi










În ultima vreme spre ruşinea mea nu am prea reuşit să citesc prea mult, deşi am beneficiat de un concediu destul de mare. Totuşi am citit 4 cărţi (în decursul unei luni şi jumătate, vai de capul meu).

Prima carte a fost Spaţiul Singularităţii de Charles Stross, aparută în editura Tritonic, prima carte din seria Eschaton, a doua carte din această serie fiind Răsărit de Fier, apărută în aceeasi editură (terminată şi ea acum 2 zile - şi culmea e că am reuşit să citesc în sfârşit o serie în ordinea corectă).

În universul din seria Eschaton avem de-a face cu omenirea răspandită pe diferite planete, şi culmea nu benevol de la bun început. La un moment dat o reţea de calculatoare a ajuns la stadiul de conştiinţă, a hotărât să evolueze la ceva mai acorporal şi a plecat de pe Pământ prin călătorie temporală, dar în acelaşi timp a trimis şi aproape 9 miliarde de oameni pe diferite planete (cu un habitat nu extrem de ostil şi cu mijloace de formare a unei civilizaţii). Altă problemă era faptul că Eschatonul transferase aceşti oameni nu doar în spaţiu, ci şi în timp, unii în trecut, alţii în viitor. Astfel după ce cei ce au rămas pe Pământ au descoperit şi ei metode de zbor intergalactice, au descoperit că unii din "copiii rătăciţi" au ajuns la stadiuri tehnologice mult peste al lor.

În acest univers ciudat descoperim cele 2 personaje principale, amândoi originari de pe Pământ, el un inginer de nave spaţiale şi ea diplomat al Naţiunilor Unite, trimişi pe o planetă cu un regim de guvernare monarhist, şi o mentalitate prusaco-nazistă, care tocmai au descoperit că una din coloniile lor a fost "atacată" de o civilizaţie entitate denumita Festivalul, şi trimit flota spaţială pentru represalii. Problema este că flota se deplasează şi în timp, riscând să încalce una din regulile emise de către Eschaton, care interzice interferarea în cauzalitatea din conul său de existenţă (înţelegeţi mai bine dacă citiţi cartea - faceţi-o pentru că se merită).

În Răsărit de Fier ne re-întălnim cu aceleaşi personaje principale din Spaţiul Singularităţii, plus o fată de 19 ani care deţine informaţii de care depind soarta a minim 3-4 planete pe termen mediu şi a universului omenirii pe termen lung (ca de obicei). Acum cursa contra cronometru este pentru a împiedica asasinarea unor ambasadori şi aflarea unor coduri de anulare a misiunii unor nave-bombă îndreptate spre o planetă populată de căteva zeci de milioane de oameni.

Răsăritul este chiar mai antrenantă decât prima carte şi se merită citită la fel de mult ca prima, şi sper să se continue seria, deşi au trecut 5 ani de la apariţia Răsăritului, dar speranţa moare ultima.

Asta a fost porţia Tritonic, acum să trecem la porţia Millenium, tot 2 cărţi.

Prima este antologia Millenium Fantasy&Science Fiction, care sper să aibă un număr cât mai mare, acesta fiind numărul 1 din serie. O serie de povestiri scurte superbe, atât ale unor autori străini, cât şi români, care orice român pasionat de SF ar trebui să le citească. 'Nuff said.

A doua carte este Cronicile Apocalipsei: Supravieţuitorul. O carte care tratează cu unul din subiectele mele preferate din SF: universul post-apocaliptic. Sunt destule cărţi în cadrul acestui gen, şi această carte (prima dintr-o serie din fericire), este scrisă extrem de bine. În primul rând avem un personaj principal (anonim deocamdată) care are antrenamentul pentru a supravieţui în acet gen de situaţii (asasin al MI6). Situaţia a ajuns în stadiul de post-apocalipsă după o molimă/armă biologică care a omorât toţi oamenii care nu au grupa sanguină O, după care s-au detonat şi câteva rachete nucleare. O sectă religioasă reuşeste să deţină supremaţia în majoritatea locurilor, taxa de protecţie fiind toţi copii între 5 ani şi 18 ani, luaţi cu forţa sau nu.

În această situaţie agentul asasin, care bântuie Londra ziua şi noaptea este baricadat în sediul MI6, în partea în care numai el mai are acces, primeşte un mesaj neaşteptat din SUA, şi pleacă peste ocean, furând un avion al sectei clericilor împreună cu o drogată care ştie să piloteze avionul.

Aştept cu nerabdare a doua carte din serie, dar din fericire mai am carţi care să îmi ocupe timpul până apare, majoritatea tot de la editura Millenium (trăiască Bookfest 2009).

miercuri, 17 iunie 2009

Michael Z. Williamson

Am aflat de Michael Z. Williamson de pe blog-ul lui John Scalzi, care recomanda ultima carte aparută - Contact with Chaos. Subiectul cărţii, în care civilizaţia umană întâlneşte o rasă extraterestră care a reuşit să evolueze pe plan tehnologic, deşi fără o resursă naturală deja banală pentru omenire - metalul -, a trezit în mine curiozitatea necesară pentru a o comanda de pe amazon.com, împreună cu restul de cărţi SF scrise de Williamson, el mai având şi câteva scrise în genul ficţiune militară (una dintre ele are acţiunea în România, s-ar putea sa o comand şi pe aceea pentru a vedea cât de mult s-a documentat din surse mai reale).

Autorul este militar de cariera, activ în USAF, şi în timpul liber pe lângă scris mai creeaza săbii şi cuţite, colecţionar de arme de foc - cu care şi trage (în poligon binenţeles), arcaş, arte marţiale, etc.

Prima carte citită de mine a fost Contact with Chaos, datorită ideii extraordinare din spatele ei, după care a urmat The Weapon, apoi Freehold şi ultima Better To Beg Forgiveness....
După ce am început The Weapon am descoperit că toate sunt in acelaşi univers, şi că le citisem în ordine inversă, dar din fericire pentru mine personajele principale diferă şi doar două dintre ele au acţiunea în aceeaşi perioadă de timp (Freehold şi The Weapon), putând fi citite în ce ordine se vrea fără să strice plăcerea citirii cărţilor celelalte.

Universul Freehold este în viitor, omenirea având câteva colonii în afara Pământului, capabilităţi de navigare spaţială şi puncte de transfer între sisteme solare (nu se dau detalii tehnice şi teoretice prea multe privind această metodă de transport, dar nu deranjează deloc acest aspect), Natiunile Unite fiind poliţia şi armata principală. În timp, una din colonii, de pe planeta Grainne, se declară independentă şi creează o societate la care mulţi dintre cititorii lui Williamson cred ca visează acum, inclusiv eu, societate care nu este perfectă dar care este una dintre cele mai bine gândite societăţi din genul SF.

Această societate îşi creează şi o armată care să fie cu mult peste oricare armată contemporană lor, şi reuseşte de minune acest lucru. Williamson descrie superb momentele de luptă şi antrenamentele militare, folosind termeni militari dar fără a provoca confuzie, acţiunea fiind extrem de antrenantă şi incitantă, fie că se întâmplă pe pământ, in aer, apă sau spaţiu.

Recomand aceste cărţi tuturor cititorilor pasionaţi de genul acţiune militară, dar nu numai. Nu o să regretaţi.

marți, 19 mai 2009

Agent to the Stars


Si uite asa ieri am terminat si ultima carte a lui Scalzi care o mai aveam de citit, carte inceputa pe la 17.30 in oras in timp ce asteptam pe cineva, si continuata dupa ce am ajuns acasa pana pe la ora 23.00 cand am inchis cartea, cu o mare satisfactie si in acelasi timp cu un mare regret. Satisfactia datorita unei lecturi superbe care m-a facut sa rad aproape jumatate din timp, si regretul datorita inevitabilei perioade de timp destul de mare pana la urmatoarea carte noua a lui John Scalzi care o voi citi.

Personajul principal, Tom Stein, nu este un soldat, sau un om de stiinta, super-erou sau geniu neinteles. Este un om normal, dar nu lipsit de inteligenta. Dimpotriva, este un agent de publicitate de la Hollywood la inceputul unei cariere promitatoare cu o lista de clienti destul de buna, avand chiar o clienta care este foarte bine cotata si caruia tocmai ii obtine o suma extrem de buna pentru un film. Totul ii merge destul de bine momentan lui Tom, pana cand este chemat de seful cel mare al agentiei, intr-o sedinta particulara, unde va avea primul soc major din viata (dar nu si ultimul).

Tom reuseste sa devina primul agent de publicitate de pe Pamant care are un client extraterestru, o masa gelatinoasa rau mirositoare dar inteligenta numita Joshua, care a invatat limba engleza din transmisiunile radio si TV emise de Pamant destul de puternic ca sa ajunga si pe la altii de prin Univers (sunt destule, nici o grija), si care are o idee destul de buna asupra omenirii ca sa isi dea seama ca rasa lui este mult prea extraterestra pentru omenire pentru a fi acceptata pentru un prim contact pasnic si benevol. Astfel Tom Stein primeste misiunea de a gasi o cale pentru a face posibila contact intre omenire si Yherajk fara reactii extreme de panica din partea primei.

Cum va reusi Tom aceasta misiune aparent imposibila? Raspunsul se afla in aceasta carte extraordinara care nu veti regreta nici macar un minut din timpul acordat citirii sale.

luni, 18 mai 2009

Zoe's Tale

Asta e, sunt in perioada Scalzi, citesc tot ce a scris (mai am o carte si gata din pacate), si sper sa scoata cat mai repede ceva nou.

Zoe's Tale este cartea paralela a The Last Colony, actiunea avand loc in aceeasi perioada, cu aceleasi evenimente, dar privite din punctul de vedere a lui Zoe Bouvier-Perry, fata adoptata a lui John Perry si Jane Sagan, si in acelasi timp zeita unei intregi rase extraterestre, rasa Obin. O fata de 14 ani care se trezeste in mijlocul unor evenimente de importanta la nivel galactic si reuseste sa descurce destul de bine.

Autorul marturiseste in post scriptum ca initial a crezut ca va fi superusor sa scrie aceasta carte, avand deja toate evenimentele importante din cealalta carte, trebuind doar sa le expuna din alt punct de vedere. La prima vedere oricine ar crede acest lucru, dar daca te gandesti putin iti dai seama ca a avut noroc ca nu a ajuns la stiri pentru ca o depresie nervoasa cu urmari tragice in decurs de o saptamana de cand a inceput sa scrie cartea. Si asta numai pentru motivul principal care este faptul ca un om la 38 de ani nu are nici cea mai mica idee cum gandeste cu adevarat o fata de 14 ani (fiica autorului are doar 10 ani - 8 ani la momentul scrierii cartii) si oricum nu cred ca i-ar fi spus chiar tot ce ar fi vrut el - de obicei la varsta aceasta fetele si parintii nu se poate spune ca au o comunicare buna.

Cu toate acestea Scalzi a reusit, cu ajutorul catorva prieteni si prietene bune, sa adauge in bibliografia sa o carte superba, care umple cateva goluri si mici intrebari din The Last Colony, care precum si Umbra lui Ender a lui Orson Scott Card - carte care este acelasi gen "punct de vedere diferit la aceeasi actiune" si care a fost una din inspiratiile lui Scalzi pentru Zoe's Tale - te tine in suspans fiecare minut, desi sfarsitul este cunoscut dinainte (daca ai citit The Last Colony deja).

Sper doar ca in viitor autorul sa se gandeasca la posibilitatea de a mai povesti un capitol din viata familiei Perry, o familie care are talentul de a nu reusi sa scape de aventura (or avea ca stramos pe John McClane???)

joi, 14 mai 2009

The Android's Dream


John Scalzi este un geniu. Acest om are un talent imens care nu este deloc irosit, asternand pe hartie idei si povesti extraordinare, extrem de bine inchegate, cu o intriga care te tine lipit de carte si un umor superb.
The Android's Dream este o carte de prima mana, incepand de la titlul sau, un omagiu adus lui Philip K Dick (referitor la nuvela Do Androids Dream of Electric Sheep? - nuvela care sta la baza Blade Runner), in care un om a carui meserie este de a comunica vesti proaste extraterestrilor de pe Pamant, ajunge sa fie ultima speranta a omenirii. Tot ce trebuie sa faca este sa gaseasca o oaie.

In carte avem aproape tot ce trebuie pentru toata lumea: intriga politica, istoric militar, religie, nave spatiale, lupte si animale modificate genetic. Umorul, ironia si sarcasmul sunt la ele acasa, si nu pot trece mai mult de 5 minute fara sa razi macar un pic.

Ieri mi-au ajuns si restul de carti din ultima comanda de pe amazon, inclusiv Zoe's Tale si Agent to the Stars tot de Scalzi, care vor fi devorate ASAP, si cel mai probabil cu Rush- Tom Sawyer pe repeat, melodia asta nu pot sa ma opresc sa o ascult, e superba.

joi, 23 aprilie 2009

Fables


Fables este un comic book extraordinar creat de Bill Willingham în care se regăsesc toate personajele din povestiri şi folclor, începând cu Albă ca Zapada, Făt-Frumos, Scufiţa Roşie, Frumoasa şi Bestia,Cenuşăreasa, dar şi Mowgli, Sinbad, Monstrul lui Frankenstein, şi mulţi alţii, care s-au refugiat în "universul nostru" acum câteva secole, datorită unui adversar necunoscut cu o armată puternică care a cotropit tărămul basmelor.
Şi astfel personajele de poveste s-au împărţit în două locaţii, cei care nu au înfăţişare umană stau la "Fermă", loc izolat şi protejat de diferite vrăji, şi o mică comunitate secretă în Manhattan, New York, unde işi trăiesc viaţa personajele umane şi cei care pot lua infăţişarea umană când doresc.

Primele 5 numere din comic sunt excelente pentru introducere, subiectul fiind unul poliţist, şeriful comunităţii - Bigby (Big Bad Wolf - Lupul cel rău) - investigând posibila crimă a lui Rose Red, sora lui Albă ca Zapada, care acum este echivalentul a primului ministru al comunităţii, rolul de preşedinte fiind deţinut de Regele Cole, un post mai mult onorific.

Willingham reuşeste să ia personajele din poveştile din copilarie ştiute de noi şi să le dea o nouă dimensiune, toţi având acum caractere extrem de umane, care cunosc frica, iubirea, gelozia, mandria, lacomia oamenilor obişnuiţi din ziua de azi, astfel cititorii ataşandu-se de ei mult mai repede decât s-ar ataşa de un personaj nou.

Povestea se dezvoltă din ce în ce mai mult de la un număr la altul, încetul cu încetul dezvăluind-se mistere vechi, dar apărând altele noi, personaje noi apar, altele dispar sau mor. Aici nu întotdeauna totul se termină cu bine, nu mai sunt poveştile din copilărie, ci o viaţă reală, cu consecinţe reale ale faptelor.

În paralel mai există o serie care s-a desprins din Fables, denumită Jack of Fables, în care personajul principal este Jack, cel cu vrejul de fasole, care după nenumărate şotii şi tentative de fraude asupra celorlalţi din comunitate este forţat să plece, astfel începând o serie de aventuri a lui însuşi.

Momentan Fables este la numărul 83, dar nu există nici un semn că ar fi pe sfârşite, dimpotrivă, şi există în proiect şi o ecranizare pe micul ecran de către canalul ABC, care sper din tot sufletul să iasă bine şi să dureze cât mai mult.

În România deocamdata Fables am auzit să se gasească doar la librăria Eminescu de la Universitate unde a găsit un prieten primul volum, dar fanii împătimiţi ca subsemnatul pot să comande majoritatea seriei de pe internet (eu am primele 12 volume de pe amazon.com)

miercuri, 15 aprilie 2009

Cainii din Bucuresti

Oare cine a spus prima data expresia "viata de caine" in sens negativ? Pentru ca mie mi-ar place la nebunie sa fiu caine, mai ales caine vagabond. Ma uit la ei si vad niste fiinte destul de linistite, care stiu ce este important in viata - somnul si mancarea - si nu au grijile mondene ale oamenilor legate de bani, serviciu, cariera, obligatii familiale, casa si masina, prietena sau nevasta, etc.

Nu zic ca nu au si ei grijile lor, ca de exemplu hingherii, soferii idioti, oamenii care intra in panica cand vad un caine si se apuca sa dea in ei preventiv ca sa nu ii muste, chit ca acel caine nici macar sa il miroasa nu vrea, alti caini mai agresivi si haitele lor, si altele.

Dar totusi exista caini care s-au invatat destul de repede cu mersul lucrurilor in Bucuresti, caini inteligenti care se descurca foarte bine in acesta nebunie, caini care stiu sa mearga cu metroul sau RATB-ul si coboara la statii linistiti cu restul calatorilor, caini care merg prin trafic si au invatat o parte din regulile de circulatie.

De exemplu astazi de dimineata veneam la servici si la o trecere de pietoni din fata mea un caine trecea linistit, a asteptat putin ca sa treaca o masina, dupa care a continuat fara sa il deranjeze masina care venea, masina care i-a dat prioritate si l-a lasat sa traverseze, un lucru care cere respect pentru soferul respectiv, si eu as fi facut acelasi lucru, si de altfel lucru care chiar il fac tot timpul, cand vad un caine ca traverseaza incetinesc si il las sa treaca, de ce sa il sperii si sa fuga saracul de frica in fata altei masini?

Alti caini din Bucuresti am auzit chiar ca sunt atat de amuzati de alarmele de la masini incat sar pe ele sa le porneasca, sau poate ca au ceva cu masina/soferul masinii respective si au aflat ca au sanse sa ii consume bateria in felul acesta, tot ce se poate.

Daca exista fenomenul de reincarnare, una din vietile urmatoare as dori sa o petrec ca un caine vagabond in Bucuresti, sa stau tolanit la soare intr-o zi frumoasa de primavara, sa ma uit la oamenii plini de griji care alearga innebuniti si sa gandesc "Uita-te si la astia ce prosti sunt"

vineri, 3 aprilie 2009

John Scalzi

Ieri am terminat de citit prima carte a lui John Scalzi, intitulata Old Man's War, o carte aparuta in 2005, care a castigat premiul Hugo in 2006 si care de-abia am aflat ca a fost publicata in romana si in noiembrie 2008 in editura Millenium.
Si totusi idiotul si ignorantul de mine a aflat de aceasta carte de-abia in data de luni 20 martie 2009 cand am cumparat-o dintr-o librarie englezeasca din purul motiv ca nu mai aveam ce sa citesc. Am inceput sa o citesc miercuri, iar joi ma dadeam cu capul de pereti din mai multe motive, primul fiind ca nu aflasem de aceasta carte extraodinara pana acum, iar ultimul fiind ca am de asteptat vreo maxim 2 saptamani pana cand vor ajunge urmatoarele 2 carti din serie (a 3-a nu era pe stoc la amazon.uk).

Cartea se incadreaza in genul "space opera", inspirata foarte mult din Infanteria Stelara a lui Heinlein, fapt recunoscut de autor fara nici un pic de rusine, si chiar este putin peste ea din punct de vedere calitativ, reusind sa transpuna mult mai bine actiunea si emotiile personajului principal cititorilor decat Heinlein. In acelasi timp personajul principal este mult mai matur decat cel din Infanteria Stelara, John Perry avand in spate 75 de ani de existenta si experienta de viata, spre deosebire de Johnny Rico si cei 18 ani ai lui.

John Perry este un om care abia a implinit 75 de ani, si a ales sa se inroleze in CDF - Colonial Defense Forces - care ii ofera o prelungire a vietii, desi nu va afla exact cum decat dupa ce se va inrola si va ajunge in spatiu, CDF-ul fiind singurii care detin posibilitatea de zbor interstelar, detinand tehnologie extrem de avansata fata de cea a oamenilor de pe Pamant. Ei recruteaza colonisti din randul populatiei asiatice, care inca are probleme cu densitatea populatiei si nivelul de trai, si soldatii din cadrul populatiei de varsta inaintata, preferand soldati cu experienta de viata, nu tineri nepregatiti si imaturi.

Perry este un om care si-a trait viata, a iubit si a fost iubit la randul lui, are un fiu care a reusit in viata, dar care de cativa ani si-a pierdut sotia si asteapta doar sa implineasca cei 75 de ani pentru a se inrola in CDF, pentru a scapa de o viata care nu ii mai poate oferi decat amintiri si o batranete din ce in ce mai apasatoare. Un om care accepta provocarea noului, decat sa se lase pagubas si sa astepte sa moara, si care reuseste sa supravietuiasca intr-un razboi cu rase extraterestre.

Scalzi reuseste sa imagineze in acesta carte o armata care este visul tuturor generalilor din ziua de azi, si care foloseste tehnologii futuriste la care sunt sigur ca, daca pana in momentul aparitiei cartii nu se faceau cercetari in aceste scopuri, la momentul actual minimum jumatate din aceste idei sunt in stadiu de cercetare, fie numai si teoretic. Este genul de scriitor din ramura SF Jules Verne, care explica principiile functionarii tehnologiilor si ideilor din carti, cealalta ramura fiind ramura H.G. Wells, care nu explica cum functioneaza tehnologiice avansate, ele doar functioneaza.

Cartea a intrat intr-un timp record in top 10-ul meu al cartilor SF gen space opera, chiar avand sanse mari sa detroneze numarul 1 din top, momentan detinut de Peregrinarile lui Tuf (Tuf Voyaging) al lui George R.R. Martin - timpul va decide.

miercuri, 18 martie 2009

Influenta Media

Cum a transformat mass-media psihologia omului?

Ieri citeam un articol despre remake-uri la filme si succesul lor. Unul dintre filme dat ca exemplu era The day the erath stood still. Filmul original l-am vazut, remake-ul nu, din mai multe motive, primul fiind actorul principal, Keaanu Reeves, care nu prea il inghit, alte motive fiind disparitia fizica a robotului Gort, transformarea motivului venirii pe Pamant din evitarea unui razboi nuclear in tematica ecologista (Greenpeace are sucursale in tot universul), etc.

Oricum nu filmul este important, ci ideea de un extraterestru care ar ateriza pe Pamant in mod deschis, nu in secret. Ce s-ar intampla in acest caz in zilele noastre? Si care ar fi diferenta fata de cazul in care ar fi aterizat in acelasi fel dar in alta perioada, sa zicem anii 40? Astfel se poate evidentia si efectul media asupra omului si psohologia lui.

Cazul 1. Anii 1940. Locul de aterizare daca e sa ne luam dupa filme ar fi America, dar sa zicem ca extraterestrul/extraterestrii sunt mai destepti si aleg un loc mai bun pentru dialogul cu reprezentantii Pamantului, asa ca aleg un loc unde sunt mai multi astfel de oameni. Pentru ca am ales perioada anilor 1940, sa zicem ca evenimentul se intampla dupa al II-lea razboi mondial, si motivul pentru care au venit a fost ca au observat bombele nucleare detonate la Hiroshima si Nagasaki (detonari ofensive) si vor sa opreasca omenirea sa faca greseala de a continua cu un razboi nuclear. In acea perioada cred ca cel mai bun loc ar fi Londra, unde pe 10 ianuarie a avut loc prima intalnire a ONU.

Deci data ar fi 1946, locul Londra. Avem una bucata nava spatiala extraterestra - nu neaparat in forma de farfurie zburatoare - care survoleaza orasul cateva ore pentru a preveni impresia de ostilitate imediata, dupa care aterizeaza undeva pe o campie mare pentru a da ocazia fortelor armate din zona de a o inconjura, astfel lasand o impresie de control asupra situatiei.

In situatia aceasta ne confruntam cu o mass-media inca la inceputurile ei, radio-ul fiind metoda de a transmite stirile cel mai rapid si la un numar cat mai mare, televiziunea existand dar nu avand posibilitatea de stiri in direct. Deci oamenii ar afla de eveniment prin radio. Avand in vedere abia terminatul razboi, panica este prima reactie care ar apare in aceasta situatie, binenteles cel mai mult in Londra. Dar daca extraterestrii sunt fiinte care au studiat binisor Pamantul inainte sa vina isi vor lua precautii sa nu dea prea multe motive de agravare a acestei panici (solutii ar fi destule dar o sa dezvolt subiectul acesta altadata -poate-). Ideea principala este ca reactia oamenilor fata de acest eveniment ar fi panica.

Cazul 2. Anul 2009. Acelasi loc, Londra. Din nou una bucata nava spatiala extraterestra - nu neaparat in forma de farfurie zburatoare - care survoleaza orasul cateva ore pentru a preveni impresia de ostilitate imediata, dupa care aterizeaza undeva pe o campie mare pentru a da ocazia fortelor armate din zona de a o inconjura, astfel lasand o impresie de control asupra situatiei.

Aici speculam ca aceasta nava a reusit sa ajunga fara sa fie detectata de oameni pana atunci, desi exista o serie impresionanta de echipamente de detectie (si doar cele despre care se stie). Dar acesti extraterestri au tehnologie mult mai avansata decat noi.

Reactia initiala locala va fi din nou panica pentru inceput, mai ales din cauza atacurilor teroriste din trecutul apropiat al Londrei. Evenimentul va putea fi transmis in direct in intreaga lume de televiziuni aproape instant. Pentru cei de la fata locului el va fi extrem de real, iar restul lumii se va imparti in mai multe "tabere".

Tabara 1 va avea panica ca sentiment principal, companiile de telefonie vor inregistra cresteri de profit f mari, fiecare sunand cel putin pe altcineva pentru a anunta, comenta si emite supozitii.

Tabara 2 va fi cea pragmatica, considerand totul o farsa sau un asa numit "publicity stunt" pentru a promova un film sau produs nou.

Tabara 3 va fi plina de bucurie, acestia fiind cei care erau convinsi de mult de existenta extraterestilor (benevolenti) si deja vor porni sa faca planuri de plecare spre Londra cat mai repede.

Tabara 4 va fi ingrozita, de asemenea convinsi de mult de existenta extraterestilor, dar in acelasi timp convinsi ca au venit sa ne extermine, si vor incepe sa se inarmeze cu ce pot, posibil cativa chiar sa se sinucida.

Tabara 5 va fi apatica, care vor fi constienti de eveniment, dar vor astepta linistiti deznodamantul, fiind constienti de faptul ca nu pot influenta cu nimic situatia.


Personal cred ca daca s-ar intampla as intra in tabara 5, dar nu voi sti sigur decat daca se va intampla. Asa ca veniti odata mai repede, voi extraterestri benevoli, pentru a solutiona aceasta dilema.

joi, 12 martie 2009

Watchmen

Watchmen este un comic book care a facut furori de-a lungul timpului de la aparitia ei in perioada 1986-1987 si pana in zilele noastre, cand s-a reusit in sfarsit transpunerea ei pe marele ecran.

Actiunea se desfasoara intr-un univers paralel in care America a castigat razboiul din Vietnam, lucru extrem de bine subliniat in comic book si de asemenea in film, datorita aparitiei unui "supererou" - un om de stiinta dematerializat in urma unui experiment stiintific care reuseste sa se re-materializeze si ca urmare sa aiba control asupra materiei - cu urmari destul de interesante: Nixon este in al 3-lea mandat la Casa Alba, masinile pe baza de combustie interna sunt inlocuite de masinile electrice, benzile desenate au ca subiect doar povesti tip fantasy, supereroii fiind ceva monden, etc.

Evenimentele pornesc cu moartea unui fost supererou, The Comedian, un om pragmatic si fara scrupule care nu era iubit de nici unul din vechii "colegi" de breasla. Totusi unul din ei, Rorschach, incepe sa investigheze crima, in ideea ca cineva vrea sa se razbune pe fostii supereroi, majoritatea fiind retrasi fortat de o lege.

Desi sunt un geek declarat, iar Watchmen face parte din cultura obligatorie geek, am aflat de el destul de tarziu, de la un prieten f bun care este fan mare al lui Alan Moore, dar dupa ce l-am citit am asteptat si eu cu sufletul la gura filmul, impreuna cu restul milioanelor de fani.

Filmul este o capodopera, fiind prima ecranizare fidela 95% a unei carti sau benzi desenate, si adaptata extrem de bine pentru a cuprinde ideea scenelor extrem de greu de filmat. Actorii joaca excelent, in frunte fiind Jackie Earle Haley, care reuseste un Rorschach extraordinar, scena din cantina inchisorii va deveni scena de referinta in viitor in cinematografie, coloana sonora extrem de bine aleasa, iar regizorul Zack Snyder a reusit un lucru declarat imposibil de multi oameni, inclusiv mai multi regizori care au avut tenative de ecranizare inaintea lui si s-au lasat pagubasi repede.

Am vazut filmul la Mall-ul din Vitan, impreuna cu 2 prieteni care nu citisera comic book-ul si o sala plina de oameni din care cred ca mai mult de 2% nu aveau cat de cat habar ce inseamna cu adevarat Watchmen, pentru ei fiind un film interzis celor mai mici de 18 ani si care promitea actiune si explozii. Desi mai era o scena pana la sfarsit, majoritatea erau deja in picioare sa plece dupa ce "eroul negativ" isi primise "pedeapsa".
Unul din prieteni mi-a zis razand ca se pare ca nu le-a placut filmul. La care i-am raspuns: Da ce a fost facut pt ei?. Pentru ca adevarul este ca acest film a fost facut pentru fani. Daca exista oameni care l-au vazut fara sa stie sursa si dupa aceea au cumparat si comic book-ul sa il citeasca, este foarte bine, dar fanii adevarati sunt cei care au sprijint proiectul de la inceput si ei sunt populatia tinta a filmului.

Acum toti asteptam versiunea Director's Cut pe DVD care va fi de durata de 4 ore, spre deosebire de 2 ore si jumatate versiunea de cinema.

vineri, 6 martie 2009

Seria Epoca Descoperirilor

Ultima carte aparuta in editura Nemira este Hartile Prevestitoare de Michael A. Stackpole, a doua carte din seria Epoca Descoperirilor, prima fiind Atlasul Secret, scoasa de Nemira in iulie 2008.

Cu ocazia asta am remarcat ca in ultima vreme am tendinta de a gasi numai carti care fac parte din serii in curs de traducere sau cu continuari inca nescrise de autori, fapt care este extrem de frustrant in momentul cand citesti o carte extrem de captivanta, ajungi la sfarsitul ei si descoperi ca ultimul paragraf este moment "cliffhanger", iar pentru a afla trebuie sa astepti cateva luni bune minim.
E adevarat ca la majoritatea ai posibilitatea de a cumpara cartile in original (daca le gasesti in cele cateva librarii care au si carti SF in alte limbi -engleza 90%- sau de pe amazon -sursa mea cea mai buna-), dar daca sunt serii recent scrise tot trebuie sa astepti - seria Inheritance si Song of Ice and Fire ca exemple aplicate si mie.

In plus mai apare si factorul psihologic si financiar: am cele 2 carti aparute deja in Nemira ale lui Stackpole din seria Epoca Descoperirilor, si am posibilitatea sa imi comanda a 3-a carte de pe amazon, dar vor arata cam ciudat 2 carti in romana si una in engleza.

De asemenea am obiceiul sa mai imprumut carti la prieteni si nu toti agreeaza cititul in engleza, deci la sigur voi cumpara a 3-a carte in romana cand va aparea, deci nu se merita sa o mai cumpar si in engleza - cica e si criza financiara.

Revenind la carte in sine, fata de prima carte, Hartile Prevestitoare te ameteste la inceput, deoarece desi prima carte este antrenanta si destul de complexa, continuarea creste acea complexitate exponential cu intrigi noi, adversari noi, etc. Si totusi este atat de bine scrisa incat elementul de mister si dorinta de a afla cum se vor "rezolva" lucrurile sunt atat de puternice incat abia reusesti sa o lasi din mana inainte de a o termina.

Personajele evolueaza, desi unul dintre ele am parerea ca nu trebuia sa evolueze atat de mult, in prima carte era deja extrem de bine conturat, fara a avea nevoie de a fi transformat intr-un om care pe masura ce isi descopera trecutul, dispare ca personalitate total, cea din trecut trezindu-se la viata si distrugand 99% personalitatea masca, fara nici o perioada de tranzitie sau contopire.

Asteptam cu nerabdare ultima carte, hai Nemira ca se poate!!!

marți, 17 februarie 2009

50 de bani

Astazi mi-am dat seama ca Romania incepe incetul cu incetul sa aplice din ce in ce mai mult o practica invatata de la americani, maruntul din preturi. Americanii au de mult o practica de a avea cam 80% din preturi terminate in 99 de centi. Nu este 50 de dolari, este 49.99, deci este mai ieftin. Din asta se poate scoate un mic profit, deoarece nu prea multi stau si asteapta sa ia acel cent ca rest, si desi te gandesti ca nu poti scoate multi bani din asta, sa facem un mic calcul:

Luam ipotetic cazul unui vanzator de ziare, lucru obisnuit in ambele tari, ca sa nu zicem ca fac discriminare si dau exemplu ceva care se aplica doar uneia dintre ele. Acest vanzator vinde mai multe ziare, dintre care sa zicem ca unul dintre ele costa 99 de centi. Daca are un client obisnuit care ii cumpara in fiecare zi acelasi ziar, si ii da un dolar fara sa astepte restul, omul scoate profit minim de 1 cent (desi el normal scoate profit mai mult, ziarul el trebuie sa il ia mai ieftin pentru ca ia en-gros de la compania care tipareste ziarul).
Anul are 365 de zile, sa zicem ca scadem 30 de zile pentru concediu si boala, etc, deci 335 de zile in care omul ia ziarul. Asta inseamna 335 de centi profit de la un om pe an, adica 3 dolari si 35 de centi. Nu mult, dar cu 3 dolari si 35 de centi in State iti poti lua ceva de mancare de la Macdonalds sau ceva de genul acesta.

Acuma un vazator de ziare nu are doar un client, altfel dupa 2 luni s-ar spanzura de foame. Daca am aproxima un numar mediu de 50 de clienti pe zi, atunci ar veni 50 x3,35=167,5. Asta e altceva zic eu, 167, 5 dolari e ceva ca un profit suplimentar, mai iti cumperi ceva cu ei de Craciun cu ei.

La noi in Romania nu se aplica treaba la 99, ci cu 50 de bani. Nu este generalizata, sunt si preturi cu 10 bani, 20 de bani, etc. Dar majoritatea eu le-am gasit cu 50 de bani. De aici rezulta 2 cazuri:
1. Ai cei 50 de bani, si ii platesti, caz fericit, scapi de maruntul care zornaie in buzunar.
2 Nu ai 50 de bani, dai 1 leu (daca il ai si pe el). Aici apar 3 sub-cazuri:
2.1 Primesti rest 50 de bani, superb, mai ai bani de o cafea la sf zilei
2.2 Are 50 de bani sa iti dea inapoi, dar ii zici ca nu e nevoie
2.3 Nu are sa iti dea rest
3 Nu ai deloc marunt, si esti iertat de acei 50 de bani

Reluam cazul vanzatorului de ziare, acuma in Romania. Ziar care costa 1,50 lei. Client zilnic, nu asteapta rest, are tot timpul 2 lei la el pt ziar, profit minim 50 de bani, 335 de zile, pe an profit minim de 167.5 lei (aproape 47 de dolari!!!). La acelasi numar mediu de 50 de clienti pe zi avem
8375 lei pe an (aproape 2392 de dolari!!!!!!!).

Dupa calculele acestea, care cred ca le-am facut bine, de azi nu voi mai lasa cei 50 de bani rest, decat daca ma grabesc foarte tare sau chiar nu are rest sa imi dea, poate asa mai reusesc sa mai strang si eu mai multi bani pt mine.

marți, 3 februarie 2009

Carbon modificat

Ultima carte citita este Carbon modificat de Richard K. Morgan, o carte extrem de captivanta care nu duce lipsa de actiune, suspans, cu o mica poveste de dragoste si analiza psihologica extensiva, un roman politist cyberpunk, care a castigat si in anul 2003 premiul Philip K. Dick.

Un fost soldat al Corpului Mesagerilor (un fel de ultimate soldier cu capabilitati de adaptare in orice fel de mediu social - foarte bun pentru misiuni de infiltrare, asasinare, etc) este scos din stocare (inchisoarea contemporana) pentru a fi transmis prin needlecast pe Pamant (downloadare a constiintei intr-un alt corp uman) pentru a investiga o presupusa incercare de sinucidere(fiecare fiinta umana avand un cip cortical de inregistrare a constiintei, moartea reala este posibila doar prin distrugerea acelui cip, iar clonarea sau inchirierea altor corpuri este o practica uzuala - desi nu ieftina).

Cartea se pare ca va fi si ecranizata, si imdb-ul spune ca filmul ar fi gata anul acesta. Daca scenaristul si regizorul sunt oameni de nadejde filmul ar putea rivaliza cu Blade Runner, unul din cele mai bune filme cyberpunk. Sper sa fie asa, desi 80% voi fi dezamagit si de acest film.