John Scalzi

Ieri am terminat de citit prima carte a lui John Scalzi, intitulata Old Man's War, o carte aparuta in 2005, care a castigat premiul Hugo in 2006 si care de-abia am aflat ca a fost publicata in romana si in noiembrie 2008 in editura Millenium.
Si totusi idiotul si ignorantul de mine a aflat de aceasta carte de-abia in data de luni 20 martie 2009 cand am cumparat-o dintr-o librarie englezeasca din purul motiv ca nu mai aveam ce sa citesc. Am inceput sa o citesc miercuri, iar joi ma dadeam cu capul de pereti din mai multe motive, primul fiind ca nu aflasem de aceasta carte extraodinara pana acum, iar ultimul fiind ca am de asteptat vreo maxim 2 saptamani pana cand vor ajunge urmatoarele 2 carti din serie (a 3-a nu era pe stoc la amazon.uk).

Cartea se incadreaza in genul "space opera", inspirata foarte mult din Infanteria Stelara a lui Heinlein, fapt recunoscut de autor fara nici un pic de rusine, si chiar este putin peste ea din punct de vedere calitativ, reusind sa transpuna mult mai bine actiunea si emotiile personajului principal cititorilor decat Heinlein. In acelasi timp personajul principal este mult mai matur decat cel din Infanteria Stelara, John Perry avand in spate 75 de ani de existenta si experienta de viata, spre deosebire de Johnny Rico si cei 18 ani ai lui.

John Perry este un om care abia a implinit 75 de ani, si a ales sa se inroleze in CDF - Colonial Defense Forces - care ii ofera o prelungire a vietii, desi nu va afla exact cum decat dupa ce se va inrola si va ajunge in spatiu, CDF-ul fiind singurii care detin posibilitatea de zbor interstelar, detinand tehnologie extrem de avansata fata de cea a oamenilor de pe Pamant. Ei recruteaza colonisti din randul populatiei asiatice, care inca are probleme cu densitatea populatiei si nivelul de trai, si soldatii din cadrul populatiei de varsta inaintata, preferand soldati cu experienta de viata, nu tineri nepregatiti si imaturi.

Perry este un om care si-a trait viata, a iubit si a fost iubit la randul lui, are un fiu care a reusit in viata, dar care de cativa ani si-a pierdut sotia si asteapta doar sa implineasca cei 75 de ani pentru a se inrola in CDF, pentru a scapa de o viata care nu ii mai poate oferi decat amintiri si o batranete din ce in ce mai apasatoare. Un om care accepta provocarea noului, decat sa se lase pagubas si sa astepte sa moara, si care reuseste sa supravietuiasca intr-un razboi cu rase extraterestre.

Scalzi reuseste sa imagineze in acesta carte o armata care este visul tuturor generalilor din ziua de azi, si care foloseste tehnologii futuriste la care sunt sigur ca, daca pana in momentul aparitiei cartii nu se faceau cercetari in aceste scopuri, la momentul actual minimum jumatate din aceste idei sunt in stadiu de cercetare, fie numai si teoretic. Este genul de scriitor din ramura SF Jules Verne, care explica principiile functionarii tehnologiilor si ideilor din carti, cealalta ramura fiind ramura H.G. Wells, care nu explica cum functioneaza tehnologiice avansate, ele doar functioneaza.

Cartea a intrat intr-un timp record in top 10-ul meu al cartilor SF gen space opera, chiar avand sanse mari sa detroneze numarul 1 din top, momentan detinut de Peregrinarile lui Tuf (Tuf Voyaging) al lui George R.R. Martin - timpul va decide.