În ultima vreme spre ruşinea mea nu am prea reuşit să citesc prea mult, deşi am beneficiat de un concediu destul de mare. Totuşi am citit 4 cărţi (în decursul unei luni şi jumătate, vai de capul meu).
Prima carte a fost Spaţiul Singularităţii de Charles Stross, aparută în editura Tritonic, prima carte din seria Eschaton, a doua carte din această serie fiind Răsărit de Fier, apărută în aceeasi editură (terminată şi ea acum 2 zile - şi culmea e că am reuşit să citesc în sfârşit o serie în ordinea corectă).
În universul din seria Eschaton avem de-a face cu omenirea răspandită pe diferite planete, şi culmea nu benevol de la bun început. La un moment dat o reţea de calculatoare a ajuns la stadiul de conştiinţă, a hotărât să evolueze la ceva mai acorporal şi a plecat de pe Pământ prin călătorie temporală, dar în acelaşi timp a trimis şi aproape 9 miliarde de oameni pe diferite planete (cu un habitat nu extrem de ostil şi cu mijloace de formare a unei civilizaţii). Altă problemă era faptul că Eschatonul transferase aceşti oameni nu doar în spaţiu, ci şi în timp, unii în trecut, alţii în viitor. Astfel după ce cei ce au rămas pe Pământ au descoperit şi ei metode de zbor intergalactice, au descoperit că unii din "copiii rătăciţi" au ajuns la stadiuri tehnologice mult peste al lor.
În acest univers ciudat descoperim cele 2 personaje principale, amândoi originari de pe Pământ, el un inginer de nave spaţiale şi ea diplomat al Naţiunilor Unite, trimişi pe o planetă cu un regim de guvernare monarhist, şi o mentalitate prusaco-nazistă, care tocmai au descoperit că una din coloniile lor a fost "atacată" de o civilizaţie entitate denumita Festivalul, şi trimit flota spaţială pentru represalii. Problema este că flota se deplasează şi în timp, riscând să încalce una din regulile emise de către Eschaton, care interzice interferarea în cauzalitatea din conul său de existenţă (înţelegeţi mai bine dacă citiţi cartea - faceţi-o pentru că se merită).
În Răsărit de Fier ne re-întălnim cu aceleaşi personaje principale din Spaţiul Singularităţii, plus o fată de 19 ani care deţine informaţii de care depind soarta a minim 3-4 planete pe termen mediu şi a universului omenirii pe termen lung (ca de obicei). Acum cursa contra cronometru este pentru a împiedica asasinarea unor ambasadori şi aflarea unor coduri de anulare a misiunii unor nave-bombă îndreptate spre o planetă populată de căteva zeci de milioane de oameni.
Răsăritul este chiar mai antrenantă decât prima carte şi se merită citită la fel de mult ca prima, şi sper să se continue seria, deşi au trecut 5 ani de la apariţia Răsăritului, dar speranţa moare ultima.
Asta a fost porţia Tritonic, acum să trecem la porţia Millenium, tot 2 cărţi.
Prima este antologia Millenium Fantasy&Science Fiction, care sper să aibă un număr cât mai mare, acesta fiind numărul 1 din serie. O serie de povestiri scurte superbe, atât ale unor autori străini, cât şi români, care orice român pasionat de SF ar trebui să le citească. 'Nuff said.
A doua carte este Cronicile Apocalipsei: Supravieţuitorul. O carte care tratează cu unul din subiectele mele preferate din SF: universul post-apocaliptic. Sunt destule cărţi în cadrul acestui gen, şi această carte (prima dintr-o serie din fericire), este scrisă extrem de bine. În primul rând avem un personaj principal (anonim deocamdată) care are antrenamentul pentru a supravieţui în acet gen de situaţii (asasin al MI6). Situaţia a ajuns în stadiul de post-apocalipsă după o molimă/armă biologică care a omorât toţi oamenii care nu au grupa sanguină O, după care s-au detonat şi câteva rachete nucleare. O sectă religioasă reuşeste să deţină supremaţia în majoritatea locurilor, taxa de protecţie fiind toţi copii între 5 ani şi 18 ani, luaţi cu forţa sau nu.
În această situaţie agentul asasin, care bântuie Londra ziua şi noaptea este baricadat în sediul MI6, în partea în care numai el mai are acces, primeşte un mesaj neaşteptat din SUA, şi pleacă peste ocean, furând un avion al sectei clericilor împreună cu o drogată care ştie să piloteze avionul.
Aştept cu nerabdare a doua carte din serie, dar din fericire mai am carţi care să îmi ocupe timpul până apare, majoritatea tot de la editura Millenium (trăiască Bookfest 2009).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu