Rîul Liniştit - Nicola Griffith

Rîul Liniştit este o carte foarte bună de citit într-o zi ploioasă, când nu ai chef de nimic decât de o carte bună.

Personajul principal, Lore Van de Oest, este o fată dintr-o familie extrem de bogată şi puternică, într-un viitor apropiat în care poluarea este o problemă majoră. Povestea ia loc în 3 timpuri: prezent, când Lore îşi conduce viaţa ei singură, trecutul apropiat, când Lore depindea de o altă femeie, Spanner, şi trecutul îndepărtat, unde Lore trăia cu familia.

Schimbarea drastică din viaţa ei se întâmplă după ce este răpită de doi necunoscuţi, ţinută ostatică câteva luni, după care este anunţată că familia nu a plătit şi o urcă într-o dubă. Disperată, reuşeşte să scape, după ce îl răneşte pe unul din răpitori, şi se trezeşte pe podul unui rîu într-un oraş european. Acolo o găseşte Spanner, o femeie care trăieşte din furturi de identitate şi alte mici infraţiuni cybernetice. Spanner o întreţine pe Lore, îi face rost de un nou implant de identitate, dar o forţează încetul cu încetul să facă nişte lucruri de care Lore este dezgustată.

La un moment dat Lore reuşeşte să scape de influenţa lui Spanner şi să îşi creeze o nouă viaţă, se angajează la o uzină de reciclare a apei din oraş, domeniu în care este extrem de calificată datorită trecutului şi familiei sale, dar neputând să îşi divulge secretul postul este unul mediocru.

Dar Lore va descoperi că nu poţi scăpa de trecut atât de uşor, şi acest lucru nu este neapărat o nenorocire.

Îngerul Păzitor

După două tentative nereușite de a începe această carte zădărnicite de sosirea altor două cărți mult așteptate, a treia oară a fost cu noroc și am reușit să citesc Îngerul Păzitor al lui George Lazăr.

Cartea treatează un subiect aproape omniprezent în literatură și media, dar nu există nici o șansă să apară cineva să susțină că această carte plagiază altă carte (deși dacă va ajunge vreodată să fie ecranizată și va avea succesul filmului Avatar vor apărea unii la sigur).

Ian Bolden este un om bogat, de succes și destul de fericit, în concluzie nu se așteaptă să primească un plic negru care îi anunță moartea sa peste 3 zile. Moarte care este evitată cu ajutorul celor care îi trimiseseră plicul, o agenție secretă specializată în protecția și menținerea în viață a unor oameni selectați (oameni extrem de bogați care își pot permite onorariile exuberante ale agenției).

Astfel Ian se trezește în situația de a prins într-o capcană existențială: ce este mai puternică, dorința de a trăi normal, în voia sorții și a norocului, sau de a trăi cât mai mult?

Șase ani de ficțiuni

Cartea Șase ani de ficțiuni reunește un număr de povestiri din singura publicație de science fiction și fantasy român din perioada
1997-2003, publicație a lui Horia Nicola Ursu, omul ce acum stă la cârma editurii Millenium.

Acest volum stă ca mărturie pentru mulți, inclusiv ignorantul de mine, că în acei ani existau și scriitori români de SF, precum și publicații de acest fel. Spre rușinea mea în acea perioadă nu știam decât de cărțile scrise de autori străini și apărute la Nemira și Teora.

Toate povestirile sunt foarte bune, deși unele pot părea mai ciudate, cel puțin cea a lui Ovidiu Bufnilă (de fapt caracteristica lui principală din punctul meu de vedere), dar cel mai mult mi-au plăcut Așteptând la Sargos de Cotizo Draia, Răzbunarea de Mihai Gălățanu, În Umbra Legii de Costi Gurgu și Veniți Afară de Florin Pîtea.

Dansînd pe Marte și alte povestiri fantastice

O antologie de povestiri românești SF este un prilej de bucurie din mai multe puncte de vedere:
1. pentru că există scriitori români de Science - Fiction
2. pentru că există edituri românești care publică acești scriitori și povestirile lor
3. pentru că poți citi în liniște toată cartea fără a îți face griji de probleme de traducere

Antologia Dansînd pe Marte și alte povestiri fantastice este a doua antologie Atelierkult, prima apărută în 2005. Ea conține texte unor autori din prima antologie, precum și a unor autori noi acestei antologii, toate demonstrând abilitățile și harul povestirii unor români pasionați de genul literar ce nu impune nici o limită, în care orice este posibil.

Acești autori sunt următorii: Mircea Coman, Cătălin Sandu, Liviu Braicu, Roxana Brînceanu , Robert Coller, Ioana Vișan, Aron Biro, Liviu Radu, Mircea Pricăjan, Marian Coman, Cătălin Maxim, Bogdan-Tudor Bucheru, Ana-Veronica Mircea, Andrei Gaceff, Ben Ami, Dumitru Cl. Stătescu, Stefana Cristina Czeller, Florin Pîtea și Mioara Musteață, cărora le mulțumesc din suflet pentru o serie de povestiri care mi-au purtat mintea în multiple universuri, o călătorie care sper să o mai fac în viitor cu ajutorul celei de-a treia antologie Atelierkult.

Intâlnire cu Heechee

Deoarece momentan sunt în izolare în casă impusă de o gripă nenorocită (care totuși se pare că nu este A1H1, deși doctorița a zis că sunt șanse 50-50 ), beneficiez de timp berechet de citit (din nefericire nu tot este petrecut cu cititul, Call Of Duty Modern Warfare 2 este prea frumos pentru a fi ignorat).

Intâlnire cu Heechee este a 3-a carte din seria Heechee a lui Frederik Pohl, serie ce cuprinde 6 cărți în total. Prima carte din serie este denumită Poarta, și am citit-o cam acum 3-4 ani, după ce o găsisem în timp ce îmi întregeam colecția de cărți SF de la editura Pygmalion - colecția Cyborg.
Cartea mi-a plăcut foarte mult, dar pe atunci zevzecul de mine nu s-a gândit să verifice pe internet dacă există continuare a aceste cărți.

Salt în timp la începutul acestui an când cumpăr mai multe cărți dintr-o librărie, inclusiv Poarta, de data aceeasta de la editura Nemira. Când i-a venit rândul am citit primele paragrafe și s-a aprins o lumină de avertizare în capul meu, fiind totuși familară acțiunea. După încă 2 paragrafe m-am lămurit complet că mai citisem cartea, și după o serie de înjurături la adresa proprie am cătuta și am descoperit vastitatea universului Heechee al lui Pohl. Așa că am făcut cadou cartea din Nemira unui coleg de la servici pasionat și el de SF, am luat a 2-a carte din serie scoasă tot de Nemira, am citit-o destul de repede și am așteptat continuările.

În această a 3-a carte a seriei continuăm să urmărim viața lui Robinette Broadhead, împreună cu soția sa Essie, și a cătorva altor personaje, fie noi, fie deja cunoscute din cărțile trecute. Diferența de timp între cartea a 2-a și aceasta este de aproximativ 2 decenii, omenirea a reușit să înțeleagă mai bine o parte din tehnologia Heechee și să o copieze/adapteze mai multor scopuri. Wan a crescut, are propria navă cu care cutreieră galaxia în explorarea de găuri negre, lucru nu extrem de înțelept, dar totuși bun din câteva puncte de vedere, iar Audee Walthers reușește în mod accidental să declanșeze o serie de evenimente ce au ca rezultat revenirea rasei Heechee în galaxie, pentru a avea șocul cel mai mare din toată existența lor.

Aștept cu nerăbdare restul cărților din serie, care sunt sigur că vor fi scoase destul de repede de Nemira având în vedere perioada scurtă dintre primele 3 cărți. Între timp mai am destule cărți de savurat, următoarea fiind a doua antologie Atelierkult editată de Michael Haulică, Dansînd pe Marte și alte povestiri fantastice, apărută la editura Millenium.

Prada de la Gaudeamus

M-am întors de la Gaudeamus cu pradă bogată:
Nemira













Millenium























Nautilus

















Si un bonus neașteptat, după o așteptare lungă în sfârșit am pe DVD și piesa de teatru Tache Ianche și Cadâr cu Ion Finteșteanu, Alexandru Giugaru și Marcel Anghelescu, și la care mă apuc acum să mă uit cu deosebită plăcere

Ultimele lecturi

În ultima vreme spre ruşinea mea nu am prea reuşit să citesc prea mult, deşi am beneficiat de un concediu destul de mare. Totuşi am citit 4 cărţi (în decursul unei luni şi jumătate, vai de capul meu).

Prima carte a fost Spaţiul Singularităţii de Charles Stross, aparută în editura Tritonic, prima carte din seria Eschaton, a doua carte din această serie fiind Răsărit de Fier, apărută în aceeasi editură (terminată şi ea acum 2 zile - şi culmea e că am reuşit să citesc în sfârşit o serie în ordinea corectă).

În universul din seria Eschaton avem de-a face cu omenirea răspandită pe diferite planete, şi culmea nu benevol de la bun început. La un moment dat o reţea de calculatoare a ajuns la stadiul de conştiinţă, a hotărât să evolueze la ceva mai acorporal şi a plecat de pe Pământ prin călătorie temporală, dar în acelaşi timp a trimis şi aproape 9 miliarde de oameni pe diferite planete (cu un habitat nu extrem de ostil şi cu mijloace de formare a unei civilizaţii). Altă problemă era faptul că Eschatonul transferase aceşti oameni nu doar în spaţiu, ci şi în timp, unii în trecut, alţii în viitor. Astfel după ce cei ce au rămas pe Pământ au descoperit şi ei metode de zbor intergalactice, au descoperit că unii din "copiii rătăciţi" au ajuns la stadiuri tehnologice mult peste al lor.

În acest univers ciudat descoperim cele 2 personaje principale, amândoi originari de pe Pământ, el un inginer de nave spaţiale şi ea diplomat al Naţiunilor Unite, trimişi pe o planetă cu un regim de guvernare monarhist, şi o mentalitate prusaco-nazistă, care tocmai au descoperit că una din coloniile lor a fost "atacată" de o civilizaţie entitate denumita Festivalul, şi trimit flota spaţială pentru represalii. Problema este că flota se deplasează şi în timp, riscând să încalce una din regulile emise de către Eschaton, care interzice interferarea în cauzalitatea din conul său de existenţă (înţelegeţi mai bine dacă citiţi cartea - faceţi-o pentru că se merită).

În Răsărit de Fier ne re-întălnim cu aceleaşi personaje principale din Spaţiul Singularităţii, plus o fată de 19 ani care deţine informaţii de care depind soarta a minim 3-4 planete pe termen mediu şi a universului omenirii pe termen lung (ca de obicei). Acum cursa contra cronometru este pentru a împiedica asasinarea unor ambasadori şi aflarea unor coduri de anulare a misiunii unor nave-bombă îndreptate spre o planetă populată de căteva zeci de milioane de oameni.

Răsăritul este chiar mai antrenantă decât prima carte şi se merită citită la fel de mult ca prima, şi sper să se continue seria, deşi au trecut 5 ani de la apariţia Răsăritului, dar speranţa moare ultima.

Asta a fost porţia Tritonic, acum să trecem la porţia Millenium, tot 2 cărţi.

Prima este antologia Millenium Fantasy&Science Fiction, care sper să aibă un număr cât mai mare, acesta fiind numărul 1 din serie. O serie de povestiri scurte superbe, atât ale unor autori străini, cât şi români, care orice român pasionat de SF ar trebui să le citească. 'Nuff said.

A doua carte este Cronicile Apocalipsei: Supravieţuitorul. O carte care tratează cu unul din subiectele mele preferate din SF: universul post-apocaliptic. Sunt destule cărţi în cadrul acestui gen, şi această carte (prima dintr-o serie din fericire), este scrisă extrem de bine. În primul rând avem un personaj principal (anonim deocamdată) care are antrenamentul pentru a supravieţui în acet gen de situaţii (asasin al MI6). Situaţia a ajuns în stadiul de post-apocalipsă după o molimă/armă biologică care a omorât toţi oamenii care nu au grupa sanguină O, după care s-au detonat şi câteva rachete nucleare. O sectă religioasă reuşeste să deţină supremaţia în majoritatea locurilor, taxa de protecţie fiind toţi copii între 5 ani şi 18 ani, luaţi cu forţa sau nu.

În această situaţie agentul asasin, care bântuie Londra ziua şi noaptea este baricadat în sediul MI6, în partea în care numai el mai are acces, primeşte un mesaj neaşteptat din SUA, şi pleacă peste ocean, furând un avion al sectei clericilor împreună cu o drogată care ştie să piloteze avionul.

Aştept cu nerabdare a doua carte din serie, dar din fericire mai am carţi care să îmi ocupe timpul până apare, majoritatea tot de la editura Millenium (trăiască Bookfest 2009).