luni, 26 decembrie 2016

Sfârșit de 2016 - bilanț de lectură

Și așa se sfârșește anul 2016, cu părțile sale bune și rele.

Un an cu multă lenevie din partea mea, atât din punct de vedere creație literară (am scris doar echivalentul a 6-7 pagini în total) cât și citit.

Cum acest blog are scopul principal de a ține cont ce și cât am citit, voi face doar numărătoarea:

Total cărți citite în 2016: 38 39. (Totuși am descoperit că am reușit să cresc numărul față de 2015, an în care am citit 29 de cărți, dar față de 2014 am decăzut mult - 68 de cărți în 2014).

8 la începutul anului (post-ul anterior)

Cărți tipărite: 10


























Cărți electronice: 21
















miercuri, 20 aprilie 2016

Lectura de început 2016

Anul 2016 a început molcom din punct de vedere cărți citite:


Prima carte a fost o recitire (prima dată am citit antologia acum aproximativ douăzeci de ani) a antologiei Povestiri ciberrobotice, coordonată de Alexandru Mironov, conținând povestiri cu tematica roboților inteligenți, scrise fie de autori români: Alexandru Ungureanu, Dănuț Ungureanu, Dorin Davideanu, Dorel Dorian, Doru Pruteanu, Ovidiu Bufnilă, George Ceaușu, Adrian Rogoz, Alexandru Mironov, Sorin Simion, Cristian Tudor Popescu, Mihail Grămescu, precum și autori străini: Isaac Asimov, Frederik Pohl, Robert Sheckley, Gérard Klein, Robert F. Young, Ilia Varșavski, Dezső Kemény, Arthur C. Clarke.

A fost o încântare să recitesc această antologie, două dintre texte fiind adând înrădăcinate în memoria mea: Sham-Poo, animalul electronic de casă, de Alexandru Ungureanu, și Orașele, de Gerard Klein. 




Scott Meyer este autorul seriei Magic 2.0, serie îndrăgită de mine, așa că am sărit pe un nou titlu de-al lui, deși Master of Formalities nu face parte din seria amintită. Cu toate acestea nu am fost dezamăgit, cartea urmărind o societate galactică în care anumite reguli de conduită sunt strict respectate, chiar și în cazul războaielor. Iar cei care se asigură de acest lucru sunt un fel de majordomi oficiali, acești Maeștri ai Formalităților. Dacă aș fi nevoit să descriu cartea într-o singură frază, aceasta ar fi următoarea: Univers similar cu Dune, plin de birocrație, diplomație și cu mult umor. 



Am continuat seria cărților lui Scott Meyer, alunecând un pic în afara SF-ului, cu The Authorities, umorul autorului aici transpus într-un univers contemporan în care un antreprenor foarte bogat pune la un loc o echipă de specialiști ca alternativă la poliție. Personajul principal este un polițist la începutul carierei sale, care este racolat în această echipă ciudată (CSI cu mult umor și putere de deducție în stilul Sherlock Holmes).





Trilogia The Scourge, scrisă de Roberto Calas, se închide cu Nostrum și Emaculum, continuând aventurile cavalerului Edward Dalyngrigge, precum și a tovarășilor săi într-o Anglie medievală care se confruntă cu invazia unei noi ciume, care transformă oamenii în zombi. Autorul a fost extrem de conștiincios în privința documentării pentru această serie, majoritatea personajelor fiind oameni care au trăit în secolul 14, inclusiv Edward Dalyngrigge.




După era medievală am sărit la un western postapocaliptic cu roboți uriași, delectându-mă cu Fighting Iron al lui Jake Bible, o carte cu personaje pline de clișee, dar în același timp fără să fie de carton, descriind încercarea unui pilot de mech de a traversa o Americă devastată de mai multe războaie în trecut, în care legea se împarte cu plumb, oțel și aliaje extrem de rezistente.



După atâtea cărți electronice am zis să revin la hârtie, și prima apărută în cale a fost O vrăjitoare se va naște, prima carte din seria Conan Barbarul a lui Robert Howard publicată de Editura Crux Publishing, lansată recent la Final Frontier 2016. Aici Conan este căpitanul gărzii reginei Taramis, stăpâna Khauranului. Regina descoperă, într-un mod brutal și aproape fatal, că are o soră geamănă, soră care a decis să îi ia locul lui Taramis și să distrugă încetul cu încetul regatul.


Ultima carte devorată a fost romanul de debut al lui Alexandru Lamba, Sub Steaua Infraroșie, apărută la Editura Tritonic, și lansată tot la Final Frontier 2016. Cartea reprezintă un debut în forță care ridică ștacheta pentru noi restul autorilor, aspiranții la scrierea și publicarea de romane (un adevărat beneficiu pentru cititorii de SF). Personajul principal face parte din echipajul unei nave trimise pentru investigarea unei sfere Dyson (semn de o civilizație tehnologică extrem de avansată) personaj care îndeplinește funcția de telefon intergalactic.

luni, 18 aprilie 2016

Atelierul de confectionat povesti fantastice - editia a 8-a, 17 aprilie 2016

Duminica aceasta am participat din nou la Atelierul de confecționat povești fantastice, organizat de editura Crux Publishing și de piesa de rezistență a Atelierului acesta, Dan Rădoiu.


Datorită unor condiții meteorologice superbe, Atelierul s-a desfășurat din nou în grădina ceainăriei La un Ceai, gazda de la aproape toate edițiile acestui eveniment, singura excepție fiind a șaptea, organizată în cadrul Târgului de carte Final Frontier 2016.

Cu voie bună, participanți noi, precum și cei obișnuiți, toți am pornit sub bagheta maestrului Rădoiu să țesem un basm cu elemente clasice, dar și presărat de modern: Prințesa Zmeilor, Mirabela Dafin, se trezește dimineața în palatul ei și descoperă că toți cei din palat au dispărut, lăsând hainele lor în paturi. Astfel Zmeucica ajunge să încalce o regulă importantă, și folosește cheia ascunsă sub preșul porții către alt tărăm pentru a traversa în lumea noastră, unde îl găsește pe Făt Frumos de la ANAF, grataragiu de cartier și calul său Fane, calul fiind la rândul său un pelerin mai vechi din tărămul zmeilor, și devenit între timp dependent de Bixtonim.


După ce s-a pus la cale fundația acestui basm, s-a dat drumul cu adevărat la imaginație, provocarea fiind de a scrie o poveste în acest univers. Mai mulți participanți au răspuns provocării, printre care și subsemnatul. După douăzeci de minute cei curajoși au dat citire ce au scris. De la vise prevestitoare și înspăimântătoare la dialoguri hazlii, cuvintele au curs gârlă în grădină.





Și ca să mă fălesc și eu un pic, mai jos aveți textul scris și citit de mine:

Făt Frumos se trezi în palat, la baza unei scări întunecate. Urcă tiptil, ajungând la o cameră mare, plină cu tablouri și o masă lungă pregătită pentru o cină de minim douăzeci de persoane. Nevăzând pe nimeni  în jur, se uită mai bine la masă și observă că tacâmurile erau din argint. "M-a lovit bulanu", gândi el, și se apucă să le adune în bluza de trening  transformată în sac. Clinchetul argintăriei mască zgomotul unei uși deschise, și deodată Făt Frumos se pomeni cu o mână imensă care îl luă de gât și se trezi față în față cu un monstru de om.
- Băăă!! Cine dracu ești tu și de unde ai apărut?
- Scuze șefu, pun totul la loc, voiam doar să le curăț, erau pline de praf.
- Praf? Praf te fac eu acum dacă nu spui cine ești!
- Făt Frumos de la ANAF, boss!
- Anafura și cristelnița mă-tii, cum ai intrat aici?
- Păi era ușa deschisă, am băgat și eu un cap să văd dacă nu e curent și să se spargă geamurile. Știi cât a ajuns un geam acum, boss? Mai ales dacă e termopan. Ăia sunt hoții adevărați, să moară mama.
- Ho, nenorocitule, că mă obosești. Lasă că după ce te omor o ridic la ceruri și pe mă-ta. Ia zi unde e sor-mea, că ai mirosul ei. Dacă ai pus mâna pe ea o mie de ani ai să suferi!
- Cine, gagica cu ochi de gazelă? Nu m-am atins de ea, boss, eu sunt băiat de ghașcă, nu îmi bat joc de fete frumoase.
- UNDE E MIRABELA?!?
- E în siguranță șefule, am lăsat-o cu Fane, are BMW-ul grijă de ea.
- BMW-ul? Cine dracu e ăsta?
- Bidiviul Mâncător de Waffles, Fane Barosanul, cea mai rapidă mârțoagă din stat. Păcat că ține cu Dinamo. Lasă că îl dau eu pe brazdă, șefu, Fortza Steaua, Moarte Becali!!!
În secunda a doua Făt Frumos se trezi aruncat de-a lungul camerei, prăbușindu-se ca un sac de cartofi la baza peretelui. Ultimul gând fuse "Al dracu zmeu, ăsta e rapidist".

marți, 5 aprilie 2016

Targul de SF&F Final Frontier, editia a V-a



În perioada 2-3 aprilie 2016 a avut loc Târgul de Science Fiction și Fantasy FINAL FRONTIER, eveniment anual organizat de bookblog.ro.


Afișul evenimentului este cel de sus, și am două motive pentru care îl voi imprima și îl voi înrăma la mine acasă: anul acesta am fost implicat în organizarea Final Frontier, dar motivul principal este faptul că afișul a fost realizat de cel mai bun prieten al meu, Vlad Vămășescu.


Dacă tot vorbim de artă grafică, Octav Ungureanu a creat imaginea de mai sus, extrem de importantă pentru promovarea târgului.

Târgul a avut loc anul acesta la Connect Hub, aflat pe Bulevardul Dacia, nr 99, spațiul fiind mai generos decât anul trecut. Editurile și restul expozanțlor au dat buzna, lista fiind următoarea: Nemira, Art – Paladin, TritonicMillennium Books, Crux, Red Goblin, The Walking Dead, HAC!BD, LEX Shop, Books ExpressRAO, Hecate, Lucian Oancea – colecționar, Eurostampa, Game Art, Nyx Art, WizzArt Room. 

Lansări de carte, ateliere, concursuri cu premii, Star Wars, dezbateri ale editorilor cu publicul, jocuri pentru mici și mari, au fost de toate, o atmosferă relaxantă (deși pentru organizatori a fost epuizant fizic, psihic a fost reconfortant), am re-întâlnit și am cunoscut oameni extraodinari, ce mai, un FINAL FRONTIER de pomină, cu o echipă de organizare extraordinară, din care am fost onorat să fac parte.

Sâmbătă între orele 13-14 (de fapt un 13.17-14.12 - deh, organizatorul din mine nu uită) a avut loc și evenimentul grupului literar Secția 14, din care fac parte și eu, deși aici am fost doar cameraman și cel care le făcea semne colegilor să se grăbească pentru a se încadra în timpul alocat. Evenimentul a constat din o prezentare a Secției 14 de către Iulia Albotă și Andrei Duduman, și o lectură pe roluri a unui text al Alexandrei Medaru, împreună cu Mihai Alexandru Dincă (MAD), Tudor Scânteie, Valentin Goran și Maria Bumbar.







Prada de la Final Frontier a fost mică, datorită micului munte de cărți de acasă încă necitite:


Iar pentru final, alte poze: