Prada de la Bookfest 2009 - partea a 2-a

De la Bookfest 2009 am luat mai multe cărţi, majoritatea de la Millenium Press, 2 de la Tritonic şi una de la Nemira (Iureşul Săbiilor din seria Cântec de Gheaţă şi Foc, care o citesem deja în engleză dar cum le aveam şi în română pe primele două stricam colecţia, plus că aşa pot să "educ" mai mulţi oameni în această serie, împrumutând cărţile şi la cei care strâmbă din nas la carţile în engleză).

Cărţile de la Tritonic au fost citite repede, la fel şi majoritatea celor de la Millenium Press (mai am una de citit din ele), dar ieri mă uitam prin bibliotecă şi mi-am dat seama că am uitat să le menţionez pe 2 dintre ele aici.

Prima este Viteza Întunericului de Elizabeth Moon, o carte care este scrisă din punctul de vedere al unui om autist, care deşi pentru ceilalţi oameni "normali" pare ciudat, el nu se consideră atât de diferit. Lou Arrendale îşi cunoaşte statutul în societate şi micile diferenţe faţă de majoritatea oamenilor, dar nu este complexat din această privinţă. Are o slujbă care îi recunoaşte şi îi foloseşte abilităţile sale speciale, precum şi a altor oameni precum el, iar în plus are şi un hobby, scrima, unde se şi îndrăgosteşte de o colegă de cursuri.

Cartea te prinde şi îţi menţine curiozitatea în permanenţă, descriind foarte bine percepţia unui autist asupra lumii înconjurătoare, autoarea având un fiu autist, reuşind astfel să impresioneze lumea şi să explice natura extrem de umană a autiştilor, oricât de ciudaţi ar părea la prima vedere, mult mai bine decât ar putea vreodată filmul Rain Man. Titlul cărţii este o dilemă din punctul de vedere al fizicii, totodată demonstrând diferenţa punctelor de vedere, oamenii normali căutând să afle viteza luminii, pe când Lou se întreabă care este viteza întunericului, o viteză care teoretic ar trebui să fie egală sau mai mare decât viteza luminii.

A doua carte este Predator - Teroare în junglă a lui Jeff VanderMeer, iar personajul principal este un român, chiar domnul Horia Nicola Ursu, care intră în clubul supravieţuitorilor lui Predator împreună cu Arnold Schwarzenegger şi Danny Glover.

Acţiunea are loc pe o insulă unde un fost general khmer organizează vânători speciale pentru oameni care şi le permit, fără să îşi bată capul cu legislaţii, organizaţii care protejează animale sau alte probleme de acest gen. Pe insulă sunt prezenţi în această expediţie o serie de oameni diferiţi:
traficanţi de arme, foşti agenţi KGB, un miliardar misterios american, un rock star englez care fuge de mass-media şi un vânător profesionist. Plus trupele generalului (cam vreo 100 de oameni), animale cât mai exotice, inclusiv un crocodil imens denumit "cu afecţiune" Pol-Pot. Ttul sună destul de bine şi profitabil, dar apare o miiică problemă. De fapt una de vreo 2 metri şi ceva înăţime, cu armură de luptă şi un arsenal impresionant (tunul cu plasmă fiind o piesă de excepţie), sistem de camuflaj optic personal şi o poftă de a vâna mai mare decât o convenţie de vănătoare din America în plin boom economic.

Am cam dezvăluit eu puţin sfârşitul cărţii, dar tot se merită citită, şi oricum te lasă după ce ai citit-o cu o satisfacţie mai mare decât filmele Alien Vs Predator 1 şi 2 apărute în 2004 şi respectiv 2007.

Death's Head

Ce faci în momentul când eşti în Legiunea străină, pe o planetă departe de spirala centrală a galaxiei, legat şi biciuit pentru insubordonare, şi un grup de creaturi fioroase atacă fortul în care eşti şi omoară toţi oamenii din el în afară de tine?

Sven Tveskoeg aşteaptă liniştit şi calm să fie şi el omorât, nefiindu-i frică de moarte. Dar aceasta nu este data destinată morţii lui. Fost sergent în Legiune, se alătură tribului de ferox, creaturile care au atacat fortul, dar este "salvat" de trupele speciale ale imperiului din care face parte, trupe denumite Death's Head (Capul Morţii). După care este testat şi recrutat de însăşi generalul suprem al Death's Head, Generalul Indigo Jaxx, omul cel mai temut din imperiu.

Sven este un om la 28 de ani, in Legiunea străină de la 12 ani, "crescut" de un locotenent doar pentru că pistolul pus la tâmpla lui Sven la 12 ani de către locotenent nu s-a descărcat la apăsarea trăgaciului, deja cu un braţ metalic în locul celui pierdut în bătălia cu un ferox (din fericire unul bătrân şi încet, altfel ar fi pierdut mult mai mult), un om căruia nu îi este frică să spună ceea ce gândeşte, deşi nu este prost ca să facă acest lucru tot timpul, cu o agresivitate mult peste medie şi o experienţă de luptă care creşte exponenţial pe zi ce trece. La toate acestea se mai adaugă şi o anomalie genetică, care îi permite să se vindece mult mai rapid decât oamenii normali (probabil descendent genetic al lui Wolverine sau Deadpool).

Deşi te aştepţi la început ca Sven să fie un lup singuratic, el reuşeste destul de repede să acapareze o mică trupă de soldaţi puţin ciudaţi, care sub îndrumarea lui ajung Auxiliarii, o trupă care nu e bine să o subestimezi, mai ales când sunt împreună cu Sven (adică 90% din timp).

Autorul este David Gunn, despre care singurele detalii găsite pe net deocamdată sunt următoarele:

Smartly dressed, resourceful, and discreet, David Gunn has undertaken assignments in Central America, the Middle East, and Russia (among numerous other places). Coming from a service family, he is happiest when on the move and tends not to stay in one town or city for very long. The author of Death’s Head and Death’s Head: Maximum Offense, Gunn lives in the United Kingdom.

Că autorul este în armată este clar din primele 2 capitole din prima carte, altfel nu ai cum să exprimi atât de bine ura răcanilor pentru sergenţi, oricât de mult ţi-ar povesti alticineva experienţele sale din armată.

Cele 2 cărţi, Death’s Head şi Death’s Head: Maximum Offense le-am cumpărat din Londra weekend-ul trecut, prima am început-o în avion la întoarcere, a doua am terminat-o ieri noapte, şi abia aştept să îşi re-înnoiască stocul Amazon.co.uk pentru a citi şi a 3-a carte din serie, Death’s Head:Day of the Damned.

Am descoperit pe blogul editurii Tritonic că vor scoate în curând prima carte în română dar vă recomand să le comandaţi şi citiţi în engleză, pentru că nu veţi rezista să aşteptaţi să traducă şi celelalte cărţi pentru a afla cum evoluează cariera, kill count-ul şi viaţa lui Sven Tveskoeg şi a trupei sale neobişnuite, Auxiliarii.

Frequently Asked Questions About Time Travel

FAQ About Time Travel este un film superb englezesc care demonstrează superioritatea englezilor faţă de americani privind scenariile filmelor.

Personajele principale sunt 3 prieteni, unul mai normal (deşi ştie versurile de la Total Eclipse of the Heart a lui Bonnie Tyler) şi 2 mai "geeky" care stau într-un bar la o bere ca de obicei într-o seară, iar unul dintre ei descoperă o eroare temporală în baia bărbaților de la bar prin care se poate traversa timpul. Urmările conțin cadavre, petreceri cu tematică, femei din viitor, mai multă bere, furnici uriașe, și per total o comedie superbă adresată fanilor SF din lumea întreagă.

PS unul din actori este Chris O'Dowd, din serialul The IT Crowd.

Ultimele lecturi

În ultima vreme spre ruşinea mea nu am prea reuşit să citesc prea mult, deşi am beneficiat de un concediu destul de mare. Totuşi am citit 4 cărţi (în decursul unei luni şi jumătate, vai de capul meu).

Prima carte a fost Spaţiul Singularităţii de Charles Stross, aparută în editura Tritonic, prima carte din seria Eschaton, a doua carte din această serie fiind Răsărit de Fier, apărută în aceeasi editură (terminată şi ea acum 2 zile - şi culmea e că am reuşit să citesc în sfârşit o serie în ordinea corectă).

În universul din seria Eschaton avem de-a face cu omenirea răspandită pe diferite planete, şi culmea nu benevol de la bun început. La un moment dat o reţea de calculatoare a ajuns la stadiul de conştiinţă, a hotărât să evolueze la ceva mai acorporal şi a plecat de pe Pământ prin călătorie temporală, dar în acelaşi timp a trimis şi aproape 9 miliarde de oameni pe diferite planete (cu un habitat nu extrem de ostil şi cu mijloace de formare a unei civilizaţii). Altă problemă era faptul că Eschatonul transferase aceşti oameni nu doar în spaţiu, ci şi în timp, unii în trecut, alţii în viitor. Astfel după ce cei ce au rămas pe Pământ au descoperit şi ei metode de zbor intergalactice, au descoperit că unii din "copiii rătăciţi" au ajuns la stadiuri tehnologice mult peste al lor.

În acest univers ciudat descoperim cele 2 personaje principale, amândoi originari de pe Pământ, el un inginer de nave spaţiale şi ea diplomat al Naţiunilor Unite, trimişi pe o planetă cu un regim de guvernare monarhist, şi o mentalitate prusaco-nazistă, care tocmai au descoperit că una din coloniile lor a fost "atacată" de o civilizaţie entitate denumita Festivalul, şi trimit flota spaţială pentru represalii. Problema este că flota se deplasează şi în timp, riscând să încalce una din regulile emise de către Eschaton, care interzice interferarea în cauzalitatea din conul său de existenţă (înţelegeţi mai bine dacă citiţi cartea - faceţi-o pentru că se merită).

În Răsărit de Fier ne re-întălnim cu aceleaşi personaje principale din Spaţiul Singularităţii, plus o fată de 19 ani care deţine informaţii de care depind soarta a minim 3-4 planete pe termen mediu şi a universului omenirii pe termen lung (ca de obicei). Acum cursa contra cronometru este pentru a împiedica asasinarea unor ambasadori şi aflarea unor coduri de anulare a misiunii unor nave-bombă îndreptate spre o planetă populată de căteva zeci de milioane de oameni.

Răsăritul este chiar mai antrenantă decât prima carte şi se merită citită la fel de mult ca prima, şi sper să se continue seria, deşi au trecut 5 ani de la apariţia Răsăritului, dar speranţa moare ultima.

Asta a fost porţia Tritonic, acum să trecem la porţia Millenium, tot 2 cărţi.

Prima este antologia Millenium Fantasy&Science Fiction, care sper să aibă un număr cât mai mare, acesta fiind numărul 1 din serie. O serie de povestiri scurte superbe, atât ale unor autori străini, cât şi români, care orice român pasionat de SF ar trebui să le citească. 'Nuff said.

A doua carte este Cronicile Apocalipsei: Supravieţuitorul. O carte care tratează cu unul din subiectele mele preferate din SF: universul post-apocaliptic. Sunt destule cărţi în cadrul acestui gen, şi această carte (prima dintr-o serie din fericire), este scrisă extrem de bine. În primul rând avem un personaj principal (anonim deocamdată) care are antrenamentul pentru a supravieţui în acet gen de situaţii (asasin al MI6). Situaţia a ajuns în stadiul de post-apocalipsă după o molimă/armă biologică care a omorât toţi oamenii care nu au grupa sanguină O, după care s-au detonat şi câteva rachete nucleare. O sectă religioasă reuşeste să deţină supremaţia în majoritatea locurilor, taxa de protecţie fiind toţi copii între 5 ani şi 18 ani, luaţi cu forţa sau nu.

În această situaţie agentul asasin, care bântuie Londra ziua şi noaptea este baricadat în sediul MI6, în partea în care numai el mai are acces, primeşte un mesaj neaşteptat din SUA, şi pleacă peste ocean, furând un avion al sectei clericilor împreună cu o drogată care ştie să piloteze avionul.

Aştept cu nerabdare a doua carte din serie, dar din fericire mai am carţi care să îmi ocupe timpul până apare, majoritatea tot de la editura Millenium (trăiască Bookfest 2009).

Michael Z. Williamson

Am aflat de Michael Z. Williamson de pe blog-ul lui John Scalzi, care recomanda ultima carte aparută - Contact with Chaos. Subiectul cărţii, în care civilizaţia umană întâlneşte o rasă extraterestră care a reuşit să evolueze pe plan tehnologic, deşi fără o resursă naturală deja banală pentru omenire - metalul -, a trezit în mine curiozitatea necesară pentru a o comanda de pe amazon.com, împreună cu restul de cărţi SF scrise de Williamson, el mai având şi câteva scrise în genul ficţiune militară (una dintre ele are acţiunea în România, s-ar putea sa o comand şi pe aceea pentru a vedea cât de mult s-a documentat din surse mai reale).

Autorul este militar de cariera, activ în USAF, şi în timpul liber pe lângă scris mai creeaza săbii şi cuţite, colecţionar de arme de foc - cu care şi trage (în poligon binenţeles), arcaş, arte marţiale, etc.

Prima carte citită de mine a fost Contact with Chaos, datorită ideii extraordinare din spatele ei, după care a urmat The Weapon, apoi Freehold şi ultima Better To Beg Forgiveness....
După ce am început The Weapon am descoperit că toate sunt in acelaşi univers, şi că le citisem în ordine inversă, dar din fericire pentru mine personajele principale diferă şi doar două dintre ele au acţiunea în aceeaşi perioadă de timp (Freehold şi The Weapon), putând fi citite în ce ordine se vrea fără să strice plăcerea citirii cărţilor celelalte.

Universul Freehold este în viitor, omenirea având câteva colonii în afara Pământului, capabilităţi de navigare spaţială şi puncte de transfer între sisteme solare (nu se dau detalii tehnice şi teoretice prea multe privind această metodă de transport, dar nu deranjează deloc acest aspect), Natiunile Unite fiind poliţia şi armata principală. În timp, una din colonii, de pe planeta Grainne, se declară independentă şi creează o societate la care mulţi dintre cititorii lui Williamson cred ca visează acum, inclusiv eu, societate care nu este perfectă dar care este una dintre cele mai bine gândite societăţi din genul SF.

Această societate îşi creează şi o armată care să fie cu mult peste oricare armată contemporană lor, şi reuseşte de minune acest lucru. Williamson descrie superb momentele de luptă şi antrenamentele militare, folosind termeni militari dar fără a provoca confuzie, acţiunea fiind extrem de antrenantă şi incitantă, fie că se întâmplă pe pământ, in aer, apă sau spaţiu.

Recomand aceste cărţi tuturor cititorilor pasionaţi de genul acţiune militară, dar nu numai. Nu o să regretaţi.

Agent to the Stars

Si uite asa ieri am terminat si ultima carte a lui Scalzi care o mai aveam de citit, carte inceputa pe la 17.30 in oras in timp ce asteptam pe cineva, si continuata dupa ce am ajuns acasa pana pe la ora 23.00 cand am inchis cartea, cu o mare satisfactie si in acelasi timp cu un mare regret. Satisfactia datorita unei lecturi superbe care m-a facut sa rad aproape jumatate din timp, si regretul datorita inevitabilei perioade de timp destul de mare pana la urmatoarea carte noua a lui John Scalzi care o voi citi.

Personajul principal, Tom Stein, nu este un soldat, sau un om de stiinta, super-erou sau geniu neinteles. Este un om normal, dar nu lipsit de inteligenta. Dimpotriva, este un agent de publicitate de la Hollywood la inceputul unei cariere promitatoare cu o lista de clienti destul de buna, avand chiar o clienta care este foarte bine cotata si caruia tocmai ii obtine o suma extrem de buna pentru un film. Totul ii merge destul de bine momentan lui Tom, pana cand este chemat de seful cel mare al agentiei, intr-o sedinta particulara, unde va avea primul soc major din viata (dar nu si ultimul).

Tom reuseste sa devina primul agent de publicitate de pe Pamant care are un client extraterestru, o masa gelatinoasa rau mirositoare dar inteligenta numita Joshua, care a invatat limba engleza din transmisiunile radio si TV emise de Pamant destul de puternic ca sa ajunga si pe la altii de prin Univers (sunt destule, nici o grija), si care are o idee destul de buna asupra omenirii ca sa isi dea seama ca rasa lui este mult prea extraterestra pentru omenire pentru a fi acceptata pentru un prim contact pasnic si benevol. Astfel Tom Stein primeste misiunea de a gasi o cale pentru a face posibila contact intre omenire si Yherajk fara reactii extreme de panica din partea primei.

Cum va reusi Tom aceasta misiune aparent imposibila? Raspunsul se afla in aceasta carte extraordinara care nu veti regreta nici macar un minut din timpul acordat citirii sale.

Zoe's Tale

Asta e, sunt in perioada Scalzi, citesc tot ce a scris (mai am o carte si gata din pacate), si sper sa scoata cat mai repede ceva nou.

Zoe's Tale este cartea paralela a The Last Colony, actiunea avand loc in aceeasi perioada, cu aceleasi evenimente, dar privite din punctul de vedere a lui Zoe Bouvier-Perry, fata adoptata a lui John Perry si Jane Sagan, si in acelasi timp zeita unei intregi rase extraterestre, rasa Obin. O fata de 14 ani care se trezeste in mijlocul unor evenimente de importanta la nivel galactic si reuseste sa descurce destul de bine.

Autorul marturiseste in post scriptum ca initial a crezut ca va fi superusor sa scrie aceasta carte, avand deja toate evenimentele importante din cealalta carte, trebuind doar sa le expuna din alt punct de vedere. La prima vedere oricine ar crede acest lucru, dar daca te gandesti putin iti dai seama ca a avut noroc ca nu a ajuns la stiri pentru ca o depresie nervoasa cu urmari tragice in decurs de o saptamana de cand a inceput sa scrie cartea. Si asta numai pentru motivul principal care este faptul ca un om la 38 de ani nu are nici cea mai mica idee cum gandeste cu adevarat o fata de 14 ani (fiica autorului are doar 10 ani - 8 ani la momentul scrierii cartii) si oricum nu cred ca i-ar fi spus chiar tot ce ar fi vrut el - de obicei la varsta aceasta fetele si parintii nu se poate spune ca au o comunicare buna.

Cu toate acestea Scalzi a reusit, cu ajutorul catorva prieteni si prietene bune, sa adauge in bibliografia sa o carte superba, care umple cateva goluri si mici intrebari din The Last Colony, care precum si Umbra lui Ender a lui Orson Scott Card - carte care este acelasi gen "punct de vedere diferit la aceeasi actiune" si care a fost una din inspiratiile lui Scalzi pentru Zoe's Tale - te tine in suspans fiecare minut, desi sfarsitul este cunoscut dinainte (daca ai citit The Last Colony deja).

Sper doar ca in viitor autorul sa se gandeasca la posibilitatea de a mai povesti un capitol din viata familiei Perry, o familie care are talentul de a nu reusi sa scape de aventura (or avea ca stramos pe John McClane???)