Axa - Robert Charles Wilson

Axa este continuarea lui Turbion, de asemenea apărută la editura Nemira, numai că spre deosebire de prima carte, Axa este dezamăgitor de subțire, dar în același timp are calitatea de a da niște răspunsuri la majoritatea întrebărilor din Turbion.

Turbion a descris o lume cuprinsă de panică după dispariția stelelor de pe cer datorită unei bariere necunoscute care izolează Pământul de restul universului. În același timp bariera încetinește timpul de pe Pământ, astfel încât 1 an pământean echivalează cu aproape 100 de milioane de ani în afara barierei.

Personajul principal al lui Turbion este Tyler Dupree, prieten cu Jason Lawton, un băiat geniu, și îndrăgostit lulea de sora lui, Diane Lawton.

Jason devine expertul de seamă în privința barierei și reușește să trimită pe Marte o misiune automată de terraformare în speranța de a continua specia umană în afara barierei și de a beneficia de relativitatea timpului pentru ca cei de pe Marte să găsească o soluție. Însă Marte primește și ea o barieră similară după aproximativ 100.000 de ani de civilizație, reușind totuși să trimită pe Pământ o navă cu un refugiat, Wun Ngo Wen, care printre altele aduce și un tratament ce oferă oamenilor o prelungire a vieții cu aproximativ 30 de ani, tratament desemnat periculos și illegal, dar pe care Jason și Diane îl urmează pentru a le salva viața, sub îngrijirea doctorului Tyler Dupree.

Turbion se termină cu Tyler și Diane, amândoi acum în stadiul 4 al vieții (cvadri), și cenușa lui Jason, traversând Arcada, un inel apărut deasupra Ecuatorului de pe Pământ care permite transferului organismelor vii pe o altă planetă locuibilă (Equatoria - denumirea planetei din Axa).

În Axa reîntâlnim un singur personaj din Turbion încă în viață, Diane Dupree, deși ca personaj secundar. Personajele principale sunt Lisa Adams, o fată de 24 de ani care încearcă să afle soarta tatălui său,un om de știință dispărut de 10 ani, și Isaac, un băiat de 12 ani aflat sub supravegherea unor oameni de știință, toți cvadri, care a primit tratamentul marțian înainte de naștere, astfel având posibilitatea de a înteracționa (în principiu) cu ipoteticii, mașinile creatoare ale barierelor și Arcadelor.

Deși Turbion este de sine stătătoare o carte bună, autorul a hotărât să o transforme într-o trilogie, a treia carte având ca titlu provizoriu Vortex (data publicării nu se știe încă), unde probabil vom afla și răspunsul la întrebarea rămasă: cine a creat ipoteticii și care este de fapt misiunea lor adevărată?

Comics-uri esențiale

În ultima vreme n-am mai apucat să citesc cărți ca de obicei, abia am reușit ieri să termin Povestiri Fantastice a lui Liviu Radu după ce o începusem acum 3-4 săptămâni. Motivele au fost mai multe: mutarea într-o nouă locuință, schimbarea prefixului, logaritmul natural și reușita de a mai ieși în oraș mai des cu prietenii.

Mutarea a avut o consecință destul de grea în prima săptămână: lipsa de internet acasă. Caz în care când mai stăteam la calculator din obișnuința m-am mai apucat să recitesc niste comics-uri care le am în varianta electronică. Dintre ele se evidențiază seria Hitman scrisă de Garth Ennis, care are mai multe comic-uri de succes, începând cu seria Preacher, care a fost și primul meu contact cu Ennis, urmând cu seria Hitman din universul DC și The Boys (serie încă neterminată).

Preacher este povestea lui Jesse Custer, un preot american care se trezește cu o entitate scăpată din Rai, entitate născută dintr-un înger și un demon, care are puterea Cuvântului lui Dumnezeu (traducere: ce îți spune Jesse Custer să faci, tu o faci orice ar fi acest lucru). Jesse este însoțit de fosta lui prietenă și de un vampir irlandez, și este vânat de o societate secretă, de un cowboy nemuritor devenit Îngerul Morții și de bunica lui.

Hitman este povestea lui Tommy Monaghan, un asasin profesionist din Gotham City, care deține în urma unei întâlniri nu prea norocoase cu un extraterestru o formă de telepatie și viziune X-ray, care îl ajută totuși să se descurce în Gotham. Totuși Tommy este un om cu limite morale și onoare, nu genul de om care omoară tot ce mișcă. El are ca prieteni și ajutoare pe alți asasini, Natt the Hatt, Ringo Chen, Hacken și Sean Noonan, omul care îi este aproape tată lui Tommy.
Prieteni pe care se poate baza în momentele grele când are de înfruntat demoni din iad, mafioți fără scrupule, agenți CIA și ființe cu puteri supernormale. Și pe lângă acestea îl ajută moral pe Superman și vomită pe Batman (nu mă credeți citiți și veți vedea).

The Boys este povestea unei unități de civili colaboranți cu CIA-ul în vederea monitorizării, strângerii de informații, șantajarea, baterea și în unele cazuri omorârea de super-eroi. Șeful unității, un englez cunoscut doar ca Butcher, are o ură de moarte față de super-eroi, dintre care majoritatea sunt niște ființe fără scrupule, care sunt super-eroi doar pentru bani, faimă și puterea de a face orice vor ei. Butcher are o echipă mică dar eficientă, formată din Mother's Milk, care este rațiunea și conștiința echipei, The Frenchman, un francez ciudat pe care nu vrei să îl deranjezi, The Female, o fată de 12-13 ani care omoară cu ușurință și naturalețe și nu vorbește deloc (decât cu The Frenchman, și doar printr-un fel de telepatie) și Hughie, un scoțian recrutat de curând după ce iubita lui a fost omorâtă din greșeală de un super-erou. Toți membrii au primit injecții cu formula chimică V, adevăratul motiv pt supraputeri (radiațiile gamma, mutațiile genetice și extratereștrii fiind doar minciuni inventate pt oamenii de rând), pentru a putea avea șanse de supraviețuire în acest război cu super-eroii.

Garth Ennis îmi place foarte mult pentru că el în universurile create de el oamenii și super-eroii au probleme umane, sunt egoiști, răi, lacomi, leneși și în totalitate precum în viața reală.

În stilul lui Garth Ennis este și seria Transmetropolitan scrisă de Warren Ellis, descriind lupta unui jurnalist, Spider Jerusalem, într-un viitor cyberpunk, împotriva corupției și injustiției a doi Președinți ai Statelor Unite, ajutat de 2 asistente ale sale. Spider este vulgar, violent, fără pic de reținere în majoritatea timpului, dar este ultimul jurnalist care luptă pentru adevăr și vai de cel ce i se pune în cale.

Pe lângă comics-urile care le am deja precum PS 238, Nodwick, Megatokyo, Fables, etc, comics-urile Preacher, Hitman, The Boys și Transmetropolitan vor fi cât de curând în colecția mea, fie luate de pe Amazon, Ebay, BookDepository, librăria Anthony Frost sau orice altă sursă.

Povestiri Fantastice - Liviu Radu

Cartea Povestiri Fantastice a lui Liviu Radu intră parțial în categoria istorie alternativă, cu o parte din povestirile din carte care au loc în România, dar o Românie care este sub ocupație germană, cu o semi-independență câștigată de curând.

Dar alte povestiri au loc in Anglia și Franța și iar în România, ele având loc în trecut, totuși neschimbând date importante ale istoriei, doar descriind o altă versiune a unor fapte (Jack Spintecătorul, Revoluția Franceză și Unirea lui Mihai Viteazul).

Astfel Liviu Radu ne pune pe ganduri cu două întrebări: Oare așa ar fi fost dacă? și Oare așa o fi fost de fapt?

Sfidarea

A doua carte din seria Jocurile Foamei ne învață în continuare foamea: foamea în starea ei originală, foamea de libertate și foamea de citire a ultimei cărți din serie(care din păcate nu a fost terminată, se pare că apare anul acesta).

Katniss Everdeen a reușit să scape din arena Jocurilor Foamei, și a revenit în Districtul ei, unde acum are o viață puțin mai bună, având asigurat un trai excelent față de înainte, dar problemele ei nu au trecut.

Președintele Capitoliului este supărat pe Katniss pentru sfidarea ei din arenă, sfidare care deja dă semne de pornire a unor revolte în mai multe districte. Astfel Katniss trebuie să demonstreze că este cu adevărat îndrăgostită de Peeta și ce s-a întâmplat în arenă nu a fost o înșelătorie.

Din nefericire revoltele încep și pentru a o pedepsi Președintele găsește una din cele mai groaznice căi de răzbunare: Katniss se întoarce în arenă pentru următoarea ediție a Jocurilor Foamei, împreună cu alți învingători din trecut, inclusiv Peeta.

Suzanne Collins ar trebui testată pentru magnetism, pentru că deși mă așteptam să termin cartea în două zile, am terminat-o într-o singură zi(cu o pauză mare din cauza serviciului), până seara citisem cam 20% din ea, iar pe la ora 21.00 m-am gândit să mai citesc 2-3 capitole după care să mă culc să dorm mai mult.
Rezultatul a fost că m-am culcat la miezul nopții după ce am terminat cartea.

Jocurile Foamei

Una din trăsaturile umane cele mai mediatizate este cruzimea. O vedem la știri (mai ales cele de la ora 5), în filme și seriale, o citim în ziare, cărți și pe Internet. Multă lume o asociază ca fiind parte din "natura umană", fapt care pare adevărat, deși sper ca odată să putem scăpa de această trăsătură.

În SF cruzimea este omniprezentă, fiind necesar un personaj negativ pentru acțiune, dar sunt unele cărți și filme (cel mai des în filme) în care cruzimea ajunge la nivelul în care se crează sporturi întreținute de ea și în același timp pentru a o întreține. Ca exemplu filmele Death Race, The Running Man, Gamer, Battle Royale, etc. Filme și cărți în care societatea umană urmăresc sporturi nu sângeroase, ci criminale, în care ființe umane se omor între ele pentru supraviețuire.

Cartea lui Suzanne Collins, Jocurile Foamei, prima din seria cu același nume, are loc într-o Americă post-apocaliptică împărțită în 12 Districte și Capitoliul, locul unde conducătorii guvernează în stil dictatorial, organizând în fiecare an un concurs televizat de supraviețuire. Concurenții sunt aleși câte 2 din fiecare district, băiat și fată, cu vârsta între 12 și 18 ani, prin tombolă, și puși într-o arenă să se lupte pe viață și pe moarte, cu un singur învingător.

Anul acesta fata aleasă din Districtul 12 este Katniss Everdeen, o fată de 16 ani care are grijă de mama și sora sa de câțiva ani buni după moartea tatălui său într-un accident din mina de cărbuni. Din fericire pentru ea una din căile de supraviețuire a familiei este vânătoarea, o îndemânare care îi este extrem de utilă în Jocurile Foamei.

Cartea este foarte bine scrisă și te capturează repede, și deși se spune că publicul țintă este cel adolescent, nu cred că adulții vor putea să o lase deoparte fără să o termine. Am început deja a doua carte din serie, Sfidarea, care probabil o voi termina mâine-poimâine, după care voi avea din nou de așteptat o perioadă pentru ultima carte din serie, care ar trebui să apară anul acesta.

Din nefericire se pare că Nemira va intra în faliment, așa că va trebui să cumpăr cartea în engleză direct. Deja voi începe să comand serii intregi în engleză de acum inainte, deoarece nu îmi place să am primele cărți în română și restul în engleză, cazuri destul de dese în ultima vreme: seria Takeshi Kovacs a lui Richard Morgan, seria Farseer a lui Robin Hobb, etc.

Disfuncția Realității

Peter Hamilton este unul din puținii autori care pot dezvolta un univers întreg în care te poți pierde în detalii dar în același timp nu te poți opri din citit, mort de curiozitate pentru acțiunea din ce în ce mai antrenantă. Drept care cele două continuări, The Neutronium Alchemist și The Naked God intră pe lista de cumpărături pe anul acesta.

Până acum am mai citit de Hamilton doar Steaua Pandorei, alt univers complex la care trebuie să cumpăr continuarea, Judas Unchained (am văzut-o deja la librăria Anthony Frost), care la rândul ei impresionează prin mărime, dar după ce o termini nu regreți nici un minut.

În universul Confederației lucrurile decurg binișor pentru omenire: au evoluat și au colonizat o serie de sisteme planetare, binențeles cu facțiunile aferente, au descoperit și rase extraterestre, cu două dintre ele și colaborând în anumite feluri. Dar la un moment dat pe o planetă-colonie încă în stadiul de dezvoltare apare o problemă aparent minoră: muncitorii-prizonieri, denumiți trivi, pornesc o revoltă. Problema este că "răsculații" au puteri supranaturale nemaivăzute până acum nicăieri și pot converti cu ușurință alți oameni.

Hamilton folosește o serie de personaje, în loc de unul singur principal, fiecare depănându-și firul său de povestire independent cât de cât, dar aceste fire se împletesc pentru a crea frânghia ce ține legat de carte cititorii.

Recomand cartea pasionaților de SF, cu două avertismente:
1. Să aveți ceva timp liber pentru a o putea citi fără prea multe zile pauză pentru a nu uita unele detalii minore dar importante
2. Traducerea continuărilor va dura ceva, deci ori cumpărați toată seria în engleză ori aveți răbdare de fier

The Winds of Dune

The Winds of Dune este a doua carte din seria Heroes of Dune, serie despre care mulţi oameni cand aud despre ea dau ochii peste cap, pentru ei încadrându-se în genul "hai să mai scoatem nişte cărţi bazate e un succes pentru a face bani". Sunt şanse mari să fie adevărat acest lucru, doar trăim într-o lume unde banul primează încă, dar eu sunt sigur că autorii au acceptat să scrie aceste cărţi şi pentru că au simţit că mai pot contribui în mod bun la dezvoltarea universului Dune şi a ne povesti unele dedesubturi din istoria lui Paul Atreides - Muad'Dib.

Precum Paul of Dune, cartea cuprinde şi o parte din istoria adolescenţei lui Paul, continuând să definească caracterul său, explicând cum un băiat crescut cu simţul onoarei şi dreptăţii a ajuns să permită lucruri care pentru tot restul universului (în afară de cei care îl urmează cu credinţă fanatică) par cruzimea întruchipată.

Bronso Vernius joacă rolul umanităţii lui Paul după moartea lui, amintind întregului univers că a fost un om, nu un mesia, deşi acest lucru îl condamnă la vânarea lui. Din fericire este un om ingenios şi plin de resurse, reuşind să scape o perioadă mare de timp, destul pentru a trezi o parte din omenire şi a o face să îşi pună întrebări.

Jessica şi Gurney Halleck se luptă cu o mulţime de probleme, de la revolte pe Calladan până la ajutarea lui Bronso, în acelaşi timp ascunzând aceste fapte de Alia şi soţul său, spadasinul şi mentatul Duncan Idaho revenit din moarte.

În serie vor mai apărea 2 cărţi, probabil prima anul acesta sau anul viitor, şi sunt sigur că le voi cumpăra şi citi şi pe ele. Dar după aceea până şi eu sunt de părere că e ce prea mult strică, aşa că sper să lase Dune-ul în pace să se odihnească în top-ul ciclurilor SF unde îşi are binemeritatul loc de cinste.