luni, 20 octombrie 2008

Max Payne

Din anul 1993 s-a adaugat la lista caracteristicilor mele si adjectivul "gamer".
Am inceput cu jocurile de pe calculatoarele Spectrum de la scoala de atunci, renumitele Ice-Felix, cu jocuri precum School Daze, seria Dizzy, Saboteur, Robin Hood si multe altele (chiar inca mai am Ice Felix-ul 90 propriu, care era la un moment dat acum cativa ani sa il arunce tata, fapt pentru care a iesit scandal monstru).
In timp am trecut la calculatoare 386 (AT si XT), Pentium, etc, precum si prin gama din ce in ce mai mare de jocuri, si desi cu fiecare an jocurile devin din ce in ce mai uluitoare dpdv al graficii, inca as mai juca cu deosebita placere jocuri precum Golden Axe, Lost Vikings, Serious Sam.

Max Payne a aparut in 2001 si a facut furoare la vremea respectiva, fiind primul joc care folosea conceptul de "bullet time" atat de bine cunoscut si imitat de toti cei care vazusera cu 2 ani in urma Matrix. Dar domnul detectiv Payne a captivat si prin altceva, o poveste bine gandita si narata in stil jumatate "film noir" jumatate banda desenata. Un fir epic care era perfect si care nu trebuia alterat deloc pentru a face un film artistic cu acelasi succes ca si jocul.

Numai ca aici si-a bagat coada trend-ul Hollywood-ian de a strica carti, jocuri si filme vechi din ultima vreme, care merge pe ideea "Daca e bun, strica-l". Pana acum nici o ecranizare a jocurilor de calculator nu s-a ridicat la asteptarile publicului - o lista cu incercarile de pana acum se gaseste aici

Am fost zilele trecute la cinema sa vad cum s-a transpus pe ecran un joc care mi-a placut mult si care l-am rejucat de cateva ori cu mare placere, si am fost dezamagit. Desi trebuia sa ma astept, deoarece vazusem trailer-ul, schimbarile facute de scenaristi au rasolit bine filmul, Max nu foloseste nici un painkiller, actrita care o joaca pe Mona Sax pare o pisica speriata de o haita de caini, nu femeia fatala la care ne asteptam, nici macar scena de la sfarsit cu elicopterul din joc nu s-au chinuit sa o reproduca.

Per total filmul nu merita mai mult de nota 5, si asta doar pentru ca au pastrat cateva idei generale din joc, iar ceea ce ar trebui sa ne sperie este ca 70% sigur va fi o continuare.

Niciun comentariu: