Ucenicul Asasinului

Fac ce fac și tot reușesc să citesc câte o carte care face parte dintr-o serie mare, o carte care îmi place foarte mult și care din păcate trebuie să mai aștept o perioadă de timp pentru a fi tradusă.

Ucenicul Asasinului este prima carte din seria Farseer, apărută de curând la editura Nemira, și scrisă de Robin Hobb, care este de fapt unul din pseudonimele lui Margaret Astrid Lindholm Odgen, o scriitoare americană de succes de fantasy.

La începutul cărții luăm cunoștință cu Fitz, fiul bastard al unui prinț, care la vârsta de șase ani ajunge la curtea regelui, descoperind încetul cu încetul regulile nescrise ale politicii, regalității, precum și talente neobișnuite pe care le posedă și care îl ajută să supraviețuiască de-a lungul timpului, împreună cu ajutorul unor oameni de nădejde.

Cartea te prinde fără avertizare și la sfârșitul ei arzi de nerăbdare să afli restul poveștii lui Fitz. Eu probabil că nu voi avea destulă răbdare să fie traduse și celelate cărți pentru a afla și voi profita de faptul că restul cărților sunt apărute deja în engleză (din păcate nu toate cărțile la care aștept continuările beneficiază de același avantaj). Sper doar ca cei ce vor aștepta traducerile să nu mă urască prea mult dacă vor afla de "trădarea" mea.

Dansînd pe Marte și alte povestiri fantastice

O antologie de povestiri românești SF este un prilej de bucurie din mai multe puncte de vedere:
1. pentru că există scriitori români de Science - Fiction
2. pentru că există edituri românești care publică acești scriitori și povestirile lor
3. pentru că poți citi în liniște toată cartea fără a îți face griji de probleme de traducere

Antologia Dansînd pe Marte și alte povestiri fantastice este a doua antologie Atelierkult, prima apărută în 2005. Ea conține texte unor autori din prima antologie, precum și a unor autori noi acestei antologii, toate demonstrând abilitățile și harul povestirii unor români pasionați de genul literar ce nu impune nici o limită, în care orice este posibil.

Acești autori sunt următorii: Mircea Coman, Cătălin Sandu, Liviu Braicu, Roxana Brînceanu , Robert Coller, Ioana Vișan, Aron Biro, Liviu Radu, Mircea Pricăjan, Marian Coman, Cătălin Maxim, Bogdan-Tudor Bucheru, Ana-Veronica Mircea, Andrei Gaceff, Ben Ami, Dumitru Cl. Stătescu, Stefana Cristina Czeller, Florin Pîtea și Mioara Musteață, cărora le mulțumesc din suflet pentru o serie de povestiri care mi-au purtat mintea în multiple universuri, o călătorie care sper să o mai fac în viitor cu ajutorul celei de-a treia antologie Atelierkult.

Intâlnire cu Heechee

Deoarece momentan sunt în izolare în casă impusă de o gripă nenorocită (care totuși se pare că nu este A1H1, deși doctorița a zis că sunt șanse 50-50 ), beneficiez de timp berechet de citit (din nefericire nu tot este petrecut cu cititul, Call Of Duty Modern Warfare 2 este prea frumos pentru a fi ignorat).

Intâlnire cu Heechee este a 3-a carte din seria Heechee a lui Frederik Pohl, serie ce cuprinde 6 cărți în total. Prima carte din serie este denumită Poarta, și am citit-o cam acum 3-4 ani, după ce o găsisem în timp ce îmi întregeam colecția de cărți SF de la editura Pygmalion - colecția Cyborg.
Cartea mi-a plăcut foarte mult, dar pe atunci zevzecul de mine nu s-a gândit să verifice pe internet dacă există continuare a aceste cărți.

Salt în timp la începutul acestui an când cumpăr mai multe cărți dintr-o librărie, inclusiv Poarta, de data aceeasta de la editura Nemira. Când i-a venit rândul am citit primele paragrafe și s-a aprins o lumină de avertizare în capul meu, fiind totuși familară acțiunea. După încă 2 paragrafe m-am lămurit complet că mai citisem cartea, și după o serie de înjurături la adresa proprie am cătuta și am descoperit vastitatea universului Heechee al lui Pohl. Așa că am făcut cadou cartea din Nemira unui coleg de la servici pasionat și el de SF, am luat a 2-a carte din serie scoasă tot de Nemira, am citit-o destul de repede și am așteptat continuările.

În această a 3-a carte a seriei continuăm să urmărim viața lui Robinette Broadhead, împreună cu soția sa Essie, și a cătorva altor personaje, fie noi, fie deja cunoscute din cărțile trecute. Diferența de timp între cartea a 2-a și aceasta este de aproximativ 2 decenii, omenirea a reușit să înțeleagă mai bine o parte din tehnologia Heechee și să o copieze/adapteze mai multor scopuri. Wan a crescut, are propria navă cu care cutreieră galaxia în explorarea de găuri negre, lucru nu extrem de înțelept, dar totuși bun din câteva puncte de vedere, iar Audee Walthers reușește în mod accidental să declanșeze o serie de evenimente ce au ca rezultat revenirea rasei Heechee în galaxie, pentru a avea șocul cel mai mare din toată existența lor.

Aștept cu nerăbdare restul cărților din serie, care sunt sigur că vor fi scoase destul de repede de Nemira având în vedere perioada scurtă dintre primele 3 cărți. Între timp mai am destule cărți de savurat, următoarea fiind a doua antologie Atelierkult editată de Michael Haulică, Dansînd pe Marte și alte povestiri fantastice, apărută la editura Millenium.

Metatropolis

Cum vor arăta orașele într-un viitor în care America a devenit țara paria a globului, lovită de o criză prea mare pentru a supraviețui, acum împărțită în orașe state diferite care încearcă să supraviețuiască?

Antologia Metatropolis, inițial pornită ca proiect audiobook și editată de John Scalzi, încearcă să răspundă la această întrebare.

Autorii Jay Lake, Tobias Buckell, Elizabeth Bear, John Scalzi și Karl Schoeder depănă fiecare povestiri separate care au loc în aceeași societate umană care pare departe de cea de acum și totuși nu așa de departe.

Există elemente de cyberpunk, societăți utopice, oameni care își descoperă noi limite și obiective în viață, reni radioactivi, poze de nuntă cu porci, corporații de forțe de securitate private, orașe cu mai multe locații, și multe altele.

Dacă aveți ocazia de a citi această carte nu ezitați, vă va face să vă gândiți mai adânc asupra viitorului și cum il vreți să fie.

Prada de la Gaudeamus

M-am întors de la Gaudeamus cu pradă bogată:
Nemira













Millenium























Nautilus

















Si un bonus neașteptat, după o așteptare lungă în sfârșit am pe DVD și piesa de teatru Tache Ianche și Cadâr cu Ion Finteșteanu, Alexandru Giugaru și Marcel Anghelescu, și la care mă apuc acum să mă uit cu deosebită plăcere

Legends II

Prima antologie Legends editată de Rober Silverberg a fost publicată în 1998, conținând unsprezece novele noi scrise de unsprezece din cei mai buni scriitori fantasy contemporani, antologie care a avut un succes mare (încă o mai caut pe internet, nereușind să o găsesc în stoc în magazine, dar nu mă las).

Am aflat despre antologiile Legends din Dreamsongs a lui George R.R. Martin, unde amintește apariția primei povestiri scurte prequel din Seria Cântec de Gheață și Foc, serie care și-a găsit loc etern în inima și biblioteca mea, The Hedge Knight, în care personajul principal este Duncan (Dunk), un fost scutier al unui cavaler rătăcitor, acum devenit el însuși cavaler rătăcitor, învestit de fostul stăpân înainte de moarte. Un om simplu, mare de statură, nu extrem de deștept dar nici prost defel, cu o inimă mare care îl bagă în necazuri și îl salvează din ele, se trezește împlicat într-un turnir care are ca miză înșusi viața lui. La sfărșitul povestirii orice cititor va fi lasat cu gustul amar al nevoii de a cunoaște restul peripețiilor lui Dunk și a noului său scutier, Egg.

Din fericire Martin menționează în Dreamsongs că o a doua povestire cu cei doi a fost publicată în a doua antologie Legends, astfel că antologia a intrat repede pe lista de cărți de comandat de pe internet, precum și la fel de repede comandată și livrată.

Antologia conține nuvele și povestiri scurte a tot unsprezece scriitori faimoși de fantasy (încă nu am verificat dacă sunt aceeiași din prima antologie): Neil Gaiman, Anne McCaffrey, Tad Williams, Robin Hobb, Robert Silverberg, Raymond E. Feist (primul volum) și Terry Brooks, George R.R. Martin, Diana Gabaldon, Orson Scott Card și Elizabeth Haydon (al doilea volum).

Am început să citesc antologia, în avion în drum spre Lisabona la începutul lunii, cu al doilea volum, a cărei primă povestire este The Sworn Sword, continuarea aventurilor lui Dunk și Egg , nemaiavând răbdarea necesară pentru a termina primul volum mai întâi, nefiind dezamăgit deloc de ea (în afară de același sentiment amintit mai devreme), după care am continuat să fiu încântat de restul povestirilor din ea, fiecare potrivindu-se într-o serie de cărți de succes, dar neinfluențând major acele cărți, acțiunea având loc fie înainte de cărțile respective, fie după ele, fie între ele pe plan secundar.

Antologia aceasta a avut darul de a îmi deschide ochii spre alte serii extraordinare care trebuie căutate și citite, cum a r fi Seria Farseer a lui Robin Hobb, din care prima carte a apărut la editura Nemira și care o voi cumpăra peste câteva zile de la Târgul Gaudeamus care are începe de mâine 25 noiembrie până duminică 29 noiembrie la Romexpo, sau seria Tales of Alvin Maker a lui Orson Scott Card, și seria Otherland a lui Tad Williams.

RAMMSTEIN Lisabona 2009

Mă număr printre norocoşii oameni care au asistat la primul concert din noul turneu Rammstein, concert ce a avut loc la Stadionul Pavilion Atlantico din Lisabona duminică 8 noiembrie.

Biletele le-am luat împreună cu un prieten cu două luni înainte de concert, am zburat cu Blue Air-ul (singurul zbor direct din Bucureşti la Lisabona), şi nu am fost singurii români cu acelaşi scop: 20% din pasagerii zborului de vineri au împărtăşit pasiunea pentru Rammstein şi prezenţa la concert.

Concertul a început la ora stabilită cu trupa de deschidere, care nu a prea interesat pe mulţi, sunau binişor dar toată lumea îşi dorea să plece cât mai repede de pe scenă să poată începe adevăratul concert. După jumătate de oră au plecat băieţii, scena a fost eliberată şi aşteptarea ne-a făcut să turbăm, din cauze necunoscute de abia după o pauză între trupe de 45 de minute au intrat pe scenă Rammstein, primul cântec fiind şi prima piesă de pe noul album, şi anume Rammlied, dar piesele vechi îndrăgite de fani au fost prezente şi ele în forţă, începând cu Du Hast, Feuer Frei, Ich Will, Sonne, Keine Lust, Benzin şi piesa de final a concertului, Engel.

Spectacolul de flăcări omniprezent al trupei a fost superb ca de obicei, binenţeles Till Lindemann a "dat foc" la un cascador în timpul piesei Benzin şi l-a "topit" pe Flake în piesa Ich tu dir weh, au fost şi artificii, lasere verzi, şi o plimbare pe deasupra mulţimii a lui Flake cu barca pneumatică.

PS Poze şi cateva filmuleţe le voi posta pe seară, am aterizat dimineaţa în Bucureşti la ora 07, am trecut pe acasă să mă schimb şi hopa la servici imediat (adio concediu 2009, I miss thee).

Per total un concert de nota 10, cu o organizare foarte bună, locaţie la fel de bună şi un feeling de neuitat. Sunt mândru că am reuşit să fiu prezent la acest eveniment şi sper să mai prind cât mai multe concerte de acest nivel (şi nu numai concerte Rammstein).

LIEBE IS FUR ALLE DA!!! (Auch fur mich)


Edit:
Poze

Video: