luni, 18 aprilie 2016

Atelierul de confectionat povesti fantastice - editia a 8-a, 17 aprilie 2016

Duminica aceasta am participat din nou la Atelierul de confecționat povești fantastice, organizat de editura Crux Publishing și de piesa de rezistență a Atelierului acesta, Dan Rădoiu.


Datorită unor condiții meteorologice superbe, Atelierul s-a desfășurat din nou în grădina ceainăriei La un Ceai, gazda de la aproape toate edițiile acestui eveniment, singura excepție fiind a șaptea, organizată în cadrul Târgului de carte Final Frontier 2016.

Cu voie bună, participanți noi, precum și cei obișnuiți, toți am pornit sub bagheta maestrului Rădoiu să țesem un basm cu elemente clasice, dar și presărat de modern: Prințesa Zmeilor, Mirabela Dafin, se trezește dimineața în palatul ei și descoperă că toți cei din palat au dispărut, lăsând hainele lor în paturi. Astfel Zmeucica ajunge să încalce o regulă importantă, și folosește cheia ascunsă sub preșul porții către alt tărăm pentru a traversa în lumea noastră, unde îl găsește pe Făt Frumos de la ANAF, grataragiu de cartier și calul său Fane, calul fiind la rândul său un pelerin mai vechi din tărămul zmeilor, și devenit între timp dependent de Bixtonim.


După ce s-a pus la cale fundația acestui basm, s-a dat drumul cu adevărat la imaginație, provocarea fiind de a scrie o poveste în acest univers. Mai mulți participanți au răspuns provocării, printre care și subsemnatul. După douăzeci de minute cei curajoși au dat citire ce au scris. De la vise prevestitoare și înspăimântătoare la dialoguri hazlii, cuvintele au curs gârlă în grădină.





Și ca să mă fălesc și eu un pic, mai jos aveți textul scris și citit de mine:

Făt Frumos se trezi în palat, la baza unei scări întunecate. Urcă tiptil, ajungând la o cameră mare, plină cu tablouri și o masă lungă pregătită pentru o cină de minim douăzeci de persoane. Nevăzând pe nimeni  în jur, se uită mai bine la masă și observă că tacâmurile erau din argint. "M-a lovit bulanu", gândi el, și se apucă să le adune în bluza de trening  transformată în sac. Clinchetul argintăriei mască zgomotul unei uși deschise, și deodată Făt Frumos se pomeni cu o mână imensă care îl luă de gât și se trezi față în față cu un monstru de om.
- Băăă!! Cine dracu ești tu și de unde ai apărut?
- Scuze șefu, pun totul la loc, voiam doar să le curăț, erau pline de praf.
- Praf? Praf te fac eu acum dacă nu spui cine ești!
- Făt Frumos de la ANAF, boss!
- Anafura și cristelnița mă-tii, cum ai intrat aici?
- Păi era ușa deschisă, am băgat și eu un cap să văd dacă nu e curent și să se spargă geamurile. Știi cât a ajuns un geam acum, boss? Mai ales dacă e termopan. Ăia sunt hoții adevărați, să moară mama.
- Ho, nenorocitule, că mă obosești. Lasă că după ce te omor o ridic la ceruri și pe mă-ta. Ia zi unde e sor-mea, că ai mirosul ei. Dacă ai pus mâna pe ea o mie de ani ai să suferi!
- Cine, gagica cu ochi de gazelă? Nu m-am atins de ea, boss, eu sunt băiat de ghașcă, nu îmi bat joc de fete frumoase.
- UNDE E MIRABELA?!?
- E în siguranță șefule, am lăsat-o cu Fane, are BMW-ul grijă de ea.
- BMW-ul? Cine dracu e ăsta?
- Bidiviul Mâncător de Waffles, Fane Barosanul, cea mai rapidă mârțoagă din stat. Păcat că ține cu Dinamo. Lasă că îl dau eu pe brazdă, șefu, Fortza Steaua, Moarte Becali!!!
În secunda a doua Făt Frumos se trezi aruncat de-a lungul camerei, prăbușindu-se ca un sac de cartofi la baza peretelui. Ultimul gând fuse "Al dracu zmeu, ăsta e rapidist".

Niciun comentariu: