Argos Science Fiction & Fantasy nr. 11 - Michael Haulică

Numărul 11 al revistei Argos cuprinde atâtea lucruri bune, mai mai că ai spune că a venit Crăciunul.

Începem cu un editorial semnat Michael Haulică privind premiile SF din România, apoi pășim în secțiunea proză a revistei și descoperim o galaxie din sud în viziunea lui Aurel Cărășel, în care personajul principal are o importanță mai mare decât știe el însuși, intrăm în lumea fantasy a lui Marcel Gherman și pustiirea sa de către Sargon Cuceritorul, Mihai Giulvezan destăinuie un Egipt și lupta reginei sale pentru adevăr,Teodora Matei ne arată cum se scrie o poveste pentru toate vârstele, iar în final Valeriu Tudose ne dă lovitura de grație cu aventurile unui poștaș din Măgurele în Iordania și consecințele aferente.

Secțiunea articole are trei părți: Oliviu Crâznic descriind Anotimpul Pumnalelor al lui Andrei Șerban Mazilu, urmând Tudor Ciocârlie privind Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste a lui Sergiu Someșan (pe mine m-a convins să caut cartea), apoi Michael Haulică împărtășind părerile sale privind ciritca literară SF de la noi.

Sfârșitul numărului 11 Argos Science Fiction & Fantasy ne aduce un interviu al scriitoarei Ana-Maria Negrilă, interviu efectuat de Horia Nicola Ursu.

Anotimpul Pumnalelor - Serban Andrei Mazilu

Editura Crux Publishing, recent apărută în peisaj, a intrat în forță, unul din jucătorii săi grei fiind cartea Anotimpul Pumnalelor, a doua carte a lui Serban Andrei Mazilu.

În Anotimpul Pumnalelor descoperim un univers melanj între fantasy și steampunk, un Imperiu bazat pe industria tutunului, în care intriga și setea de putere curge prin venele curtenilor și nu numai.

Zeul Morții, Thanos, dorește restabilirea unui echilibru și folosește acoliți umani, dar arma sa principală devine cel mai bun asasin al Imperiului, Aendo Assermore, deși ironia sorții face ca acest lucru să se întâmple după moartea lui Aendo. Revenirea sa printre cei vii și începutul misiunii sale are loc cu ajutorul Corbilor, acoliții lui Thanos, dar mai are o misiune personală: răzbunarea pe Madeline Mequette (observ aici o tendință de a îl copia pe Stan Lee la denumirea personajelor - cine știe cunoaște!), femeia viperă care a început să otrăvească Imperiul și să se strecoare încetul cu încetul spre tron și distrugerea sa.

Avem parte de o serie de personaje bine definite, surprize peste surprize (foarte puține clișee, un lucru excelent), o lume bine definită, și destule lucruri lăsate în aer pentru a putea crea o întreagă serie în acest univers.

Ceasul fantasmelor - Oliviu Craznic

Oliviu Crâznic se întoarce furtunos, cu Ceasul Fantasmelor, o colecție de povestiri în care misterul, răzbunarea, frica, supranaturalul și iubirea se împletesc pentru a ne încânta și înfiora, mai ales dacă citim aceste povestiri seara înainte de odihna nocturnă.

Ce să mai spun despre această colecție?

Mai ai nevoie de alte informații?

Hai, nu mai pierde timpul, cumpără cartea și descoperă singur plăcerea de a o citi.

Sharia - Roxana Brinceanu

Sharia este un roman cyberpunk scris de Roxana Brînceanu, apărut acum zece ani și reeditat anul acesta de editura Millenium Books.

În Sharia omenirea nu mai este singura privilegiată cu inteligență, personalitate și capacitatea de vorbire, multe alte mamifere având aceste trăsături și recunoscute ca cetățeni deplini.

Jay este personajul principal, o femeie care supraviețuiește împreună cu familia sa, o familie a cărui tată spiritual este un cimpanzeu, dar care se trezește implicată într-un asasinat care pare a fi o simplă crimă rasială. Dar Jay reușește să scape și devine ținta mișcătoare a răzbunării unei familii puternice.

Sharia este o carte care te surprindă de la pagină la pagină, cu personaje bine descrise, pe care le poți înțelege, pe care să le iubești sau să le urăști, cu o societate plauzibilă, atmosferă antrenantă și un final care te lasă cu dorința de a citi mai multe aventuri din universul acesta.

Specimenul - Andrei Trifanescu

Literatura din România are nevoie de cât mai mulți scriitori, și îl aplaud pe Andrei Trifănescu pentru că a scris o carte aproape 400 de pagini (subsemnatul încă se chinuie să scrie povești mai lungi de 10 pagini).

Din păcate Specimenul m-a dezamăgit, cu toate că începutul promitea o poveste interesantă. Personajul principal este un tânăr trezit pe o insulă și primește instrucțiuni de la o voce din capul său (printr-un transmițător, nu este schitzofrenic) pentru a îndeplini misiuni. Reușește să deducă faptul că nu este singur pe insulă și că este un fel de experiment. apoi întâlnește o tânără specimen, al doilea personaj principal (temporar). Povestea se complică prin extracția specimenelor după ce încalcă regulile, primesc ceva răspunsuri dar care generează mult mai multe întrebări (majoritatea celor logice în mintea cititorului decât în mintea personajului), și pornesc spre o nouă zonă de experimente. Numai că pe drum apar adevărații dușmani, urmând o scenă de acțiune, personajul principal reușind să scape și să descopere niște refugiați care îi dau mai multe răspunsuri.

Cartea este prima intr-o serie, denumită Invadatorii, dar nu voi continua să urmăresc această serie, datorită multitudinii de clișee (știu că nu toate pot fi evitate), lucruri care par importante lăsate baltă pur și simplu, iar cireașa de pe tort este tranziția de la sentimentele de iubire de la personajul feminin de pe insulă la alt personaj feminin la nici măcar două ore de la moartea primei tinere.

Sper totuși ca autorul să mă surprindă și să aud/citesc că următoarele sale cărți sunt mult mai bune decât Specimenul.