Cum a transformat mass-media psihologia omului?
Ieri citeam un articol despre remake-uri la filme si succesul lor. Unul dintre filme dat ca exemplu era The day the erath stood still. Filmul original l-am vazut, remake-ul nu, din mai multe motive, primul fiind actorul principal, Keaanu Reeves, care nu prea il inghit, alte motive fiind disparitia fizica a robotului Gort, transformarea motivului venirii pe Pamant din evitarea unui razboi nuclear in tematica ecologista (Greenpeace are sucursale in tot universul), etc.
Oricum nu filmul este important, ci ideea de un extraterestru care ar ateriza pe Pamant in mod deschis, nu in secret. Ce s-ar intampla in acest caz in zilele noastre? Si care ar fi diferenta fata de cazul in care ar fi aterizat in acelasi fel dar in alta perioada, sa zicem anii 40? Astfel se poate evidentia si efectul media asupra omului si psohologia lui.
Cazul 1. Anii 1940. Locul de aterizare daca e sa ne luam dupa filme ar fi America, dar sa zicem ca extraterestrul/extraterestrii sunt mai destepti si aleg un loc mai bun pentru dialogul cu reprezentantii Pamantului, asa ca aleg un loc unde sunt mai multi astfel de oameni. Pentru ca am ales perioada anilor 1940, sa zicem ca evenimentul se intampla dupa al II-lea razboi mondial, si motivul pentru care au venit a fost ca au observat bombele nucleare detonate la Hiroshima si Nagasaki (detonari ofensive) si vor sa opreasca omenirea sa faca greseala de a continua cu un razboi nuclear. In acea perioada cred ca cel mai bun loc ar fi Londra, unde pe 10 ianuarie a avut loc prima intalnire a ONU.
Deci data ar fi 1946, locul Londra. Avem una bucata nava spatiala extraterestra - nu neaparat in forma de farfurie zburatoare - care survoleaza orasul cateva ore pentru a preveni impresia de ostilitate imediata, dupa care aterizeaza undeva pe o campie mare pentru a da ocazia fortelor armate din zona de a o inconjura, astfel lasand o impresie de control asupra situatiei.
In situatia aceasta ne confruntam cu o mass-media inca la inceputurile ei, radio-ul fiind metoda de a transmite stirile cel mai rapid si la un numar cat mai mare, televiziunea existand dar nu avand posibilitatea de stiri in direct. Deci oamenii ar afla de eveniment prin radio. Avand in vedere abia terminatul razboi, panica este prima reactie care ar apare in aceasta situatie, binenteles cel mai mult in Londra. Dar daca extraterestrii sunt fiinte care au studiat binisor Pamantul inainte sa vina isi vor lua precautii sa nu dea prea multe motive de agravare a acestei panici (solutii ar fi destule dar o sa dezvolt subiectul acesta altadata -poate-). Ideea principala este ca reactia oamenilor fata de acest eveniment ar fi panica.
Cazul 2. Anul 2009. Acelasi loc, Londra. Din nou una bucata nava spatiala extraterestra - nu neaparat in forma de farfurie zburatoare - care survoleaza orasul cateva ore pentru a preveni impresia de ostilitate imediata, dupa care aterizeaza undeva pe o campie mare pentru a da ocazia fortelor armate din zona de a o inconjura, astfel lasand o impresie de control asupra situatiei.
Aici speculam ca aceasta nava a reusit sa ajunga fara sa fie detectata de oameni pana atunci, desi exista o serie impresionanta de echipamente de detectie (si doar cele despre care se stie). Dar acesti extraterestri au tehnologie mult mai avansata decat noi.
Reactia initiala locala va fi din nou panica pentru inceput, mai ales din cauza atacurilor teroriste din trecutul apropiat al Londrei. Evenimentul va putea fi transmis in direct in intreaga lume de televiziuni aproape instant. Pentru cei de la fata locului el va fi extrem de real, iar restul lumii se va imparti in mai multe "tabere".
Tabara 1 va avea panica ca sentiment principal, companiile de telefonie vor inregistra cresteri de profit f mari, fiecare sunand cel putin pe altcineva pentru a anunta, comenta si emite supozitii.
Tabara 2 va fi cea pragmatica, considerand totul o farsa sau un asa numit "publicity stunt" pentru a promova un film sau produs nou.
Tabara 3 va fi plina de bucurie, acestia fiind cei care erau convinsi de mult de existenta extraterestilor (benevolenti) si deja vor porni sa faca planuri de plecare spre Londra cat mai repede.
Tabara 4 va fi ingrozita, de asemenea convinsi de mult de existenta extraterestilor, dar in acelasi timp convinsi ca au venit sa ne extermine, si vor incepe sa se inarmeze cu ce pot, posibil cativa chiar sa se sinucida.
Tabara 5 va fi apatica, care vor fi constienti de eveniment, dar vor astepta linistiti deznodamantul, fiind constienti de faptul ca nu pot influenta cu nimic situatia.
Personal cred ca daca s-ar intampla as intra in tabara 5, dar nu voi sti sigur decat daca se va intampla. Asa ca veniti odata mai repede, voi extraterestri benevoli, pentru a solutiona aceasta dilema.
miercuri, 18 martie 2009
joi, 12 martie 2009
Watchmen
Watchmen este un comic book care a facut furori de-a lungul timpului de la aparitia ei in perioada 1986-1987 si pana in zilele noastre, cand s-a reusit in sfarsit transpunerea ei pe marele ecran.
Actiunea se desfasoara intr-un univers paralel in care America a castigat razboiul din Vietnam, lucru extrem de bine subliniat in comic book si de asemenea in film, datorita aparitiei unui "supererou" - un om de stiinta dematerializat in urma unui experiment stiintific care reuseste sa se re-materializeze si ca urmare sa aiba control asupra materiei - cu urmari destul de interesante: Nixon este in al 3-lea mandat la Casa Alba, masinile pe baza de combustie interna sunt inlocuite de masinile electrice, benzile desenate au ca subiect doar povesti tip fantasy, supereroii fiind ceva monden, etc.
Evenimentele pornesc cu moartea unui fost supererou, The Comedian, un om pragmatic si fara scrupule care nu era iubit de nici unul din vechii "colegi" de breasla. Totusi unul din ei, Rorschach, incepe sa investigheze crima, in ideea ca cineva vrea sa se razbune pe fostii supereroi, majoritatea fiind retrasi fortat de o lege.
Desi sunt un geek declarat, iar Watchmen face parte din cultura obligatorie geek, am aflat de el destul de tarziu, de la un prieten f bun care este fan mare al lui Alan Moore, dar dupa ce l-am citit am asteptat si eu cu sufletul la gura filmul, impreuna cu restul milioanelor de fani.
Filmul este o capodopera, fiind prima ecranizare fidela 95% a unei carti sau benzi desenate, si adaptata extrem de bine pentru a cuprinde ideea scenelor extrem de greu de filmat. Actorii joaca excelent, in frunte fiind Jackie Earle Haley, care reuseste un Rorschach extraordinar, scena din cantina inchisorii va deveni scena de referinta in viitor in cinematografie, coloana sonora extrem de bine aleasa, iar regizorul Zack Snyder a reusit un lucru declarat imposibil de multi oameni, inclusiv mai multi regizori care au avut tenative de ecranizare inaintea lui si s-au lasat pagubasi repede.
Am vazut filmul la Mall-ul din Vitan, impreuna cu 2 prieteni care nu citisera comic book-ul si o sala plina de oameni din care cred ca mai mult de 2% nu aveau cat de cat habar ce inseamna cu adevarat Watchmen, pentru ei fiind un film interzis celor mai mici de 18 ani si care promitea actiune si explozii. Desi mai era o scena pana la sfarsit, majoritatea erau deja in picioare sa plece dupa ce "eroul negativ" isi primise "pedeapsa".
Unul din prieteni mi-a zis razand ca se pare ca nu le-a placut filmul. La care i-am raspuns: Da ce a fost facut pt ei?. Pentru ca adevarul este ca acest film a fost facut pentru fani. Daca exista oameni care l-au vazut fara sa stie sursa si dupa aceea au cumparat si comic book-ul sa il citeasca, este foarte bine, dar fanii adevarati sunt cei care au sprijint proiectul de la inceput si ei sunt populatia tinta a filmului.
Acum toti asteptam versiunea Director's Cut pe DVD care va fi de durata de 4 ore, spre deosebire de 2 ore si jumatate versiunea de cinema.
Actiunea se desfasoara intr-un univers paralel in care America a castigat razboiul din Vietnam, lucru extrem de bine subliniat in comic book si de asemenea in film, datorita aparitiei unui "supererou" - un om de stiinta dematerializat in urma unui experiment stiintific care reuseste sa se re-materializeze si ca urmare sa aiba control asupra materiei - cu urmari destul de interesante: Nixon este in al 3-lea mandat la Casa Alba, masinile pe baza de combustie interna sunt inlocuite de masinile electrice, benzile desenate au ca subiect doar povesti tip fantasy, supereroii fiind ceva monden, etc.
Evenimentele pornesc cu moartea unui fost supererou, The Comedian, un om pragmatic si fara scrupule care nu era iubit de nici unul din vechii "colegi" de breasla. Totusi unul din ei, Rorschach, incepe sa investigheze crima, in ideea ca cineva vrea sa se razbune pe fostii supereroi, majoritatea fiind retrasi fortat de o lege.
Desi sunt un geek declarat, iar Watchmen face parte din cultura obligatorie geek, am aflat de el destul de tarziu, de la un prieten f bun care este fan mare al lui Alan Moore, dar dupa ce l-am citit am asteptat si eu cu sufletul la gura filmul, impreuna cu restul milioanelor de fani.
Filmul este o capodopera, fiind prima ecranizare fidela 95% a unei carti sau benzi desenate, si adaptata extrem de bine pentru a cuprinde ideea scenelor extrem de greu de filmat. Actorii joaca excelent, in frunte fiind Jackie Earle Haley, care reuseste un Rorschach extraordinar, scena din cantina inchisorii va deveni scena de referinta in viitor in cinematografie, coloana sonora extrem de bine aleasa, iar regizorul Zack Snyder a reusit un lucru declarat imposibil de multi oameni, inclusiv mai multi regizori care au avut tenative de ecranizare inaintea lui si s-au lasat pagubasi repede.
Am vazut filmul la Mall-ul din Vitan, impreuna cu 2 prieteni care nu citisera comic book-ul si o sala plina de oameni din care cred ca mai mult de 2% nu aveau cat de cat habar ce inseamna cu adevarat Watchmen, pentru ei fiind un film interzis celor mai mici de 18 ani si care promitea actiune si explozii. Desi mai era o scena pana la sfarsit, majoritatea erau deja in picioare sa plece dupa ce "eroul negativ" isi primise "pedeapsa".
Unul din prieteni mi-a zis razand ca se pare ca nu le-a placut filmul. La care i-am raspuns: Da ce a fost facut pt ei?. Pentru ca adevarul este ca acest film a fost facut pentru fani. Daca exista oameni care l-au vazut fara sa stie sursa si dupa aceea au cumparat si comic book-ul sa il citeasca, este foarte bine, dar fanii adevarati sunt cei care au sprijint proiectul de la inceput si ei sunt populatia tinta a filmului.
Acum toti asteptam versiunea Director's Cut pe DVD care va fi de durata de 4 ore, spre deosebire de 2 ore si jumatate versiunea de cinema.
vineri, 6 martie 2009
Seria Epoca Descoperirilor
Ultima carte aparuta in editura Nemira este Hartile Prevestitoare de Michael A. Stackpole, a doua carte din seria Epoca Descoperirilor, prima fiind Atlasul Secret, scoasa de Nemira in iulie 2008.
Cu ocazia asta am remarcat ca in ultima vreme am tendinta de a gasi numai carti care fac parte din serii in curs de traducere sau cu continuari inca nescrise de autori, fapt care este extrem de frustrant in momentul cand citesti o carte extrem de captivanta, ajungi la sfarsitul ei si descoperi ca ultimul paragraf este moment "cliffhanger", iar pentru a afla trebuie sa astepti cateva luni bune minim.
E adevarat ca la majoritatea ai posibilitatea de a cumpara cartile in original (daca le gasesti in cele cateva librarii care au si carti SF in alte limbi -engleza 90%- sau de pe amazon -sursa mea cea mai buna-), dar daca sunt serii recent scrise tot trebuie sa astepti - seria Inheritance si Song of Ice and Fire ca exemple aplicate si mie.
In plus mai apare si factorul psihologic si financiar: am cele 2 carti aparute deja in Nemira ale lui Stackpole din seria Epoca Descoperirilor, si am posibilitatea sa imi comanda a 3-a carte de pe amazon, dar vor arata cam ciudat 2 carti in romana si una in engleza.
De asemenea am obiceiul sa mai imprumut carti la prieteni si nu toti agreeaza cititul in engleza, deci la sigur voi cumpara a 3-a carte in romana cand va aparea, deci nu se merita sa o mai cumpar si in engleza - cica e si criza financiara.
Revenind la carte in sine, fata de prima carte, Hartile Prevestitoare te ameteste la inceput, deoarece desi prima carte este antrenanta si destul de complexa, continuarea creste acea complexitate exponential cu intrigi noi, adversari noi, etc. Si totusi este atat de bine scrisa incat elementul de mister si dorinta de a afla cum se vor "rezolva" lucrurile sunt atat de puternice incat abia reusesti sa o lasi din mana inainte de a o termina.
Personajele evolueaza, desi unul dintre ele am parerea ca nu trebuia sa evolueze atat de mult, in prima carte era deja extrem de bine conturat, fara a avea nevoie de a fi transformat intr-un om care pe masura ce isi descopera trecutul, dispare ca personalitate total, cea din trecut trezindu-se la viata si distrugand 99% personalitatea masca, fara nici o perioada de tranzitie sau contopire.
Asteptam cu nerabdare ultima carte, hai Nemira ca se poate!!!
Cu ocazia asta am remarcat ca in ultima vreme am tendinta de a gasi numai carti care fac parte din serii in curs de traducere sau cu continuari inca nescrise de autori, fapt care este extrem de frustrant in momentul cand citesti o carte extrem de captivanta, ajungi la sfarsitul ei si descoperi ca ultimul paragraf este moment "cliffhanger", iar pentru a afla trebuie sa astepti cateva luni bune minim.
E adevarat ca la majoritatea ai posibilitatea de a cumpara cartile in original (daca le gasesti in cele cateva librarii care au si carti SF in alte limbi -engleza 90%- sau de pe amazon -sursa mea cea mai buna-), dar daca sunt serii recent scrise tot trebuie sa astepti - seria Inheritance si Song of Ice and Fire ca exemple aplicate si mie.
In plus mai apare si factorul psihologic si financiar: am cele 2 carti aparute deja in Nemira ale lui Stackpole din seria Epoca Descoperirilor, si am posibilitatea sa imi comanda a 3-a carte de pe amazon, dar vor arata cam ciudat 2 carti in romana si una in engleza.
De asemenea am obiceiul sa mai imprumut carti la prieteni si nu toti agreeaza cititul in engleza, deci la sigur voi cumpara a 3-a carte in romana cand va aparea, deci nu se merita sa o mai cumpar si in engleza - cica e si criza financiara.
Revenind la carte in sine, fata de prima carte, Hartile Prevestitoare te ameteste la inceput, deoarece desi prima carte este antrenanta si destul de complexa, continuarea creste acea complexitate exponential cu intrigi noi, adversari noi, etc. Si totusi este atat de bine scrisa incat elementul de mister si dorinta de a afla cum se vor "rezolva" lucrurile sunt atat de puternice incat abia reusesti sa o lasi din mana inainte de a o termina.
Personajele evolueaza, desi unul dintre ele am parerea ca nu trebuia sa evolueze atat de mult, in prima carte era deja extrem de bine conturat, fara a avea nevoie de a fi transformat intr-un om care pe masura ce isi descopera trecutul, dispare ca personalitate total, cea din trecut trezindu-se la viata si distrugand 99% personalitatea masca, fara nici o perioada de tranzitie sau contopire.
Asteptam cu nerabdare ultima carte, hai Nemira ca se poate!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)