joi, 28 ianuarie 2010

Sfidarea

A doua carte din seria Jocurile Foamei ne învață în continuare foamea: foamea în starea ei originală, foamea de libertate și foamea de citire a ultimei cărți din serie(care din păcate nu a fost terminată, se pare că apare anul acesta).

Katniss Everdeen a reușit să scape din arena Jocurilor Foamei, și a revenit în Districtul ei, unde acum are o viață puțin mai bună, având asigurat un trai excelent față de înainte, dar problemele ei nu au trecut.

Președintele Capitoliului este supărat pe Katniss pentru sfidarea ei din arenă, sfidare care deja dă semne de pornire a unor revolte în mai multe districte. Astfel Katniss trebuie să demonstreze că este cu adevărat îndrăgostită de Peeta și ce s-a întâmplat în arenă nu a fost o înșelătorie.

Din nefericire revoltele încep și pentru a o pedepsi Președintele găsește una din cele mai groaznice căi de răzbunare: Katniss se întoarce în arenă pentru următoarea ediție a Jocurilor Foamei, împreună cu alți învingători din trecut, inclusiv Peeta.

Suzanne Collins ar trebui testată pentru magnetism, pentru că deși mă așteptam să termin cartea în două zile, am terminat-o într-o singură zi(cu o pauză mare din cauza serviciului), până seara citisem cam 20% din ea, iar pe la ora 21.00 m-am gândit să mai citesc 2-3 capitole după care să mă culc să dorm mai mult.
Rezultatul a fost că m-am culcat la miezul nopții după ce am terminat cartea.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Jocurile Foamei

Una din trăsaturile umane cele mai mediatizate este cruzimea. O vedem la știri (mai ales cele de la ora 5), în filme și seriale, o citim în ziare, cărți și pe Internet. Multă lume o asociază ca fiind parte din "natura umană", fapt care pare adevărat, deși sper ca odată să putem scăpa de această trăsătură.

În SF cruzimea este omniprezentă, fiind necesar un personaj negativ pentru acțiune, dar sunt unele cărți și filme (cel mai des în filme) în care cruzimea ajunge la nivelul în care se crează sporturi întreținute de ea și în același timp pentru a o întreține. Ca exemplu filmele Death Race, The Running Man, Gamer, Battle Royale, etc. Filme și cărți în care societatea umană urmăresc sporturi nu sângeroase, ci criminale, în care ființe umane se omor între ele pentru supraviețuire.

Cartea lui Suzanne Collins, Jocurile Foamei, prima din seria cu același nume, are loc într-o Americă post-apocaliptică împărțită în 12 Districte și Capitoliul, locul unde conducătorii guvernează în stil dictatorial, organizând în fiecare an un concurs televizat de supraviețuire. Concurenții sunt aleși câte 2 din fiecare district, băiat și fată, cu vârsta între 12 și 18 ani, prin tombolă, și puși într-o arenă să se lupte pe viață și pe moarte, cu un singur învingător.

Anul acesta fata aleasă din Districtul 12 este Katniss Everdeen, o fată de 16 ani care are grijă de mama și sora sa de câțiva ani buni după moartea tatălui său într-un accident din mina de cărbuni. Din fericire pentru ea una din căile de supraviețuire a familiei este vânătoarea, o îndemânare care îi este extrem de utilă în Jocurile Foamei.

Cartea este foarte bine scrisă și te capturează repede, și deși se spune că publicul țintă este cel adolescent, nu cred că adulții vor putea să o lase deoparte fără să o termine. Am început deja a doua carte din serie, Sfidarea, care probabil o voi termina mâine-poimâine, după care voi avea din nou de așteptat o perioadă pentru ultima carte din serie, care ar trebui să apară anul acesta.

Din nefericire se pare că Nemira va intra în faliment, așa că va trebui să cumpăr cartea în engleză direct. Deja voi începe să comand serii intregi în engleză de acum inainte, deoarece nu îmi place să am primele cărți în română și restul în engleză, cazuri destul de dese în ultima vreme: seria Takeshi Kovacs a lui Richard Morgan, seria Farseer a lui Robin Hobb, etc.

luni, 25 ianuarie 2010

Disfuncția Realității
















Peter Hamilton este unul din puținii autori care pot dezvolta un univers întreg în care te poți pierde în detalii dar în același timp nu te poți opri din citit, mort de curiozitate pentru acțiunea din ce în ce mai antrenantă. Drept care cele două continuări, The Neutronium Alchemist și The Naked God intră pe lista de cumpărături pe anul acesta.

Până acum am mai citit de Hamilton doar Steaua Pandorei, alt univers complex la care trebuie să cumpăr continuarea, Judas Unchained (am văzut-o deja la librăria Anthony Frost), care la rândul ei impresionează prin mărime, dar după ce o termini nu regreți nici un minut.

În universul Confederației lucrurile decurg binișor pentru omenire: au evoluat și au colonizat o serie de sisteme planetare, binențeles cu facțiunile aferente, au descoperit și rase extraterestre, cu două dintre ele și colaborând în anumite feluri. Dar la un moment dat pe o planetă-colonie încă în stadiul de dezvoltare apare o problemă aparent minoră: muncitorii-prizonieri, denumiți trivi, pornesc o revoltă. Problema este că "răsculații" au puteri supranaturale nemaivăzute până acum nicăieri și pot converti cu ușurință alți oameni.

Hamilton folosește o serie de personaje, în loc de unul singur principal, fiecare depănându-și firul său de povestire independent cât de cât, dar aceste fire se împletesc pentru a crea frânghia ce ține legat de carte cititorii.

Recomand cartea pasionaților de SF, cu două avertismente:
1. Să aveți ceva timp liber pentru a o putea citi fără prea multe zile pauză pentru a nu uita unele detalii minore dar importante
2. Traducerea continuărilor va dura ceva, deci ori cumpărați toată seria în engleză ori aveți răbdare de fier

marți, 19 ianuarie 2010

The Winds of Dune

The Winds of Dune este a doua carte din seria Heroes of Dune, serie despre care mulţi oameni cand aud despre ea dau ochii peste cap, pentru ei încadrându-se în genul "hai să mai scoatem nişte cărţi bazate e un succes pentru a face bani". Sunt şanse mari să fie adevărat acest lucru, doar trăim într-o lume unde banul primează încă, dar eu sunt sigur că autorii au acceptat să scrie aceste cărţi şi pentru că au simţit că mai pot contribui în mod bun la dezvoltarea universului Dune şi a ne povesti unele dedesubturi din istoria lui Paul Atreides - Muad'Dib.

Precum Paul of Dune, cartea cuprinde şi o parte din istoria adolescenţei lui Paul, continuând să definească caracterul său, explicând cum un băiat crescut cu simţul onoarei şi dreptăţii a ajuns să permită lucruri care pentru tot restul universului (în afară de cei care îl urmează cu credinţă fanatică) par cruzimea întruchipată.

Bronso Vernius joacă rolul umanităţii lui Paul după moartea lui, amintind întregului univers că a fost un om, nu un mesia, deşi acest lucru îl condamnă la vânarea lui. Din fericire este un om ingenios şi plin de resurse, reuşind să scape o perioadă mare de timp, destul pentru a trezi o parte din omenire şi a o face să îşi pună întrebări.

Jessica şi Gurney Halleck se luptă cu o mulţime de probleme, de la revolte pe Calladan până la ajutarea lui Bronso, în acelaşi timp ascunzând aceste fapte de Alia şi soţul său, spadasinul şi mentatul Duncan Idaho revenit din moarte.

În serie vor mai apărea 2 cărţi, probabil prima anul acesta sau anul viitor, şi sunt sigur că le voi cumpăra şi citi şi pe ele. Dar după aceea până şi eu sunt de părere că e ce prea mult strică, aşa că sper să lase Dune-ul în pace să se odihnească în top-ul ciclurilor SF unde îşi are binemeritatul loc de cinste.

vineri, 15 ianuarie 2010

Paul of Dune

Universul Dune este unul din cele mai cunoscute din domeniul Science Fiction, împreună cu Star Wars, Star Trek, etc.

Frank Herbert a creat a un univers în care omenirea a evoluat și s-a extins în galaxie, în care cine controlează planeta Dune controlează omenirea datorită substanței denumită melanj. În acest univers apare Paul Atreides, Mesia-ul planetei Dune și al omenirii.

Cărțile lui Herbert din ciclul Dune ne-au oferit istoria planetei Arrakis, dar din păcate moartea lui a adus tristețe și regret în rândul cititorilor săi, dornici de a afla mai mult din cele petrecute în universul care i-a captivat atât de mult. Din fericire fiul său, Brian Herbert a avut o surpriză când a descoperit într-un garaj al tatălui său o mulțime de notițe și idei privind alte cărți Dune.

Astfel Brian, de asemenea un scriitor SF desăvârșit, l-a colaborat pe Kevin J. Anderson pentru a dezvolta aceste idei și notițe, care în timp s-au transformat în 6 cărți de tip prequel - cu acțiunea înaintea cărții Dune -, și 2 cărți care continuă acțiunea după Canonicatul Dunei, încheind ciclul cu un sfârșit demn de Herbert.

Dar totuși cărțile originale lăsaseră anumite goluri și întrebări pentru unii cititori, goluri care acum au fost umplute de cărțile Paul of Dune și Winds of Dune.

Paul of Dune tratează perioada dintre Dune și Mântuitorul Dunei, în care Paul Muad'Dib este noul împărat al Imperiului omenirii, și pornește un Jihad nemilos și sângeros cu victime de ordinul milioanelor pentru a supune toate planetele și mai ales, deși numai el știe acest lucru datorită abilității de a vedea viitorul, pentru a asigura un viitor omenirii.

Cartea de asemenea are părți care povestesc o parte din adolescența lui Paul, în care a învățat de la vârsta de 12 ani cruzimea umană posibilă, responsabilitățile și necesitatea unor decizii dure din partea unui nobil, conducător și soldat.

Mulți sunt de părere că stilul cărților lui Brian Herbert și al lui Kevin J. Anderson nu se ridică la nivelul cărților originale și refuză să le citească, dar mie mi se pare destul de similar, și mă bucur de aceste cărți pentru poveștile noi și pentru răspunsurile la anumite întrebări care apăruseră când citisem ciclul original Dune.

luni, 11 ianuarie 2010

Santa Olivia

La granița dintre Mexic și Texas, orașul Santa Olivia este transformat într-un ghetto din cadrul unui cordon de către armata americană pentru a opri efectele unei epidemii devastatoare în Mexic de a se extinde mult prea mult în America.
Astfel cei care au rămas se trezesc că au devenit "fantome", oameni fără cetățenie care nu pot pleca, mai ales datorită bazei militare americane instalată "peste noapte". Singura șansă de scăpare este de a câștiga la un meci de box organizat periodic de către generalul american comandant al zonei, contra campionilor armatei americane.

În acest context se naște Loup Garron, fata unei localnice și a unui om-experiment genetic scăpat din ghearele guvernului american, un hibrid între om și lup, având putere, simțuri și stamina cu multe peste nivelul uman și o lipsă totală a fricii. Iar Loup moștenește toate aceste abilități de la tatăl său, reușind totuși să le ascundă majoritatea timpului datorită mamei sale și a fratelui său, Tommy.

După moartea mamei lor, Tommy se angajează la sala de box din oraș, unde oricum își petrecea ultimii ani antrenându-se, având un potențial mare de a deveni cel care va scăpa din zonă câștingând primul meci pentru Santa Olivia, iar Loup este luată sub oblăduirea preotului și a călugăriței orașului, unde descoperă alți orfani ce o adoptă în sânul micii lor familii, cu toate ciudățeniile sale. O familie care își apără membrii prin ingeniozitate, viclenie și curaj, Loup devenind simbolul Santei Olivia și renăscând o mică speranță în inima localnicilor.

Cartea este scrisă de Jaqueline Carey, faimoasă pentru seria Kushiel's Legacy, și te prinde de la început și nu te mai lasă (am început să o citesc ieri seară și am terminat-o azi doar pentru că a trebuit la un moment dat să mai și dorm pentru a fi cât de cât treaz la servici, dacă era sâmbătă spre duminică nu mă opream până nu o terminam). Loup îți intră în suflet pe neașteptate și trebuie neapărat să afli dacă îi va surâde norocul în cele din urmă sau nu.

duminică, 10 ianuarie 2010

Șase ani de ficțiuni



















Cartea Șase ani de ficțiuni reunește un număr de povestiri din singura publicație de science fiction și fantasy român din perioada
1997-2003, publicație a lui Horia Nicola Ursu, omul ce acum stă la cârma editurii Millenium.

Acest volum stă ca mărturie pentru mulți, inclusiv ignorantul de mine, că în acei ani existau și scriitori români de SF, precum și publicații de acest fel. Spre rușinea mea în acea perioadă nu știam decât de cărțile scrise de autori străini și apărute la Nemira și Teora.

Toate povestirile sunt foarte bune, deși unele pot părea mai ciudate, cel puțin cea a lui Ovidiu Bufnilă (de fapt caracteristica lui principală din punctul meu de vedere), dar cel mai mult mi-au plăcut Așteptând la Sargos de Cotizo Draia, Răzbunarea de Mihai Gălățanu, În Umbra Legii de Costi Gurgu și Veniți Afară de Florin Pîtea.